Ma regasesc din nou pe undele solfegiilor din copilarie
cantam la un pian imprumutat si cata armonie era
in inima mea de copil gandind, simtind doar muzica
A mea interna lume era plutitoare,
visele-mi nepatate de nimeni
zburau cantand prin lumea larga, arii din opere iubite
Concerte de pian imi amintesc desi eram emotionata
degetele-mi dansau pe clapele de fildes si de abanos
libere ca pasarile fericite-n zilele de vara
si luna multumita pe cerul stalucind de stele
simfonii in aquarele
culoarea sperantei ma-nvaluia mereu
Chopin imi canta azi oricand si dulci imi sunt clipele in melodiile de-odinioara
Prezentul e un dar, degetele-mi danseaza pe calculatoare-acum,
hartii de orez, panze de matase, canepa si
catifea,
vocea-mi tremura-n emotii poate nejustificate,
improvizatii pentru suflet,
visul meu inca pluteste iubind o lume-ntreaga

Gerul de-acum doar ne invita-n cuiburile noastre incalzite-n fantezii
scriind mai multe versuri pentru inimi
Vine primavara curand, alti ghiocei, alte violete
alearga inspre sufletele noastre

Cate daruri natura ne deschide-n calea noastra

Impletesc cosuri de flori azi, alte sculpturi in cupru cu margele transparente,
lemnele ard in soba cu plita-ncarcata de ceai fierbinte
ca o pasiune far-de sfarsit,
apoi m-anvart in octave vesele
voalul alb intrece-n stalucire cu zapada,
palmele deschise le-ntind spre cer
zambet pe-aceaste buze recitand pentru voi iubire, iubire

Adela-Adriana Moscu , 8 Februarie 2006, SUA

Frédéric François Chopin
(1810 – 1849)