ma-ntreaba lumea ce e nou
le spun ca totu-i cum a fost
dar mint fara sa vreau
mai nou nu-ti scriu, nu-ti cant
nici numele nu ti-l pronunt in gandul cel din urma
esti ultima-mi iubire de pe-acest pamant
curand il voi lasa
e bine ca ai alte pasiuni ce mintea-ti le hraneste
asa mi te imaginez doar ca sa nu te vad prea trist
in fantezia mea
nici primavara care vine-n fuga nu te voi vedea
fruntea-mi senina des se increteste de griji
pentru acele plaiuri unde tu pasesti
in frig, unde toti lupta zi de zi
Supravietuirea… misterioasa, tacuta
mi-aduce gandul inspre tine
si eu intineream atunci… acele dulci sperante ne uneau
poate aceste versuri sunt ultimele insirate
de fapt nu-s pentru tine
de una singura vorbesc, imi amintesc acele soapte de amor
din ciclul unei mari iubiri imaginare
de-ar fi poteca unde esti far-de prapastii
ca cea adanca unde am cazut de dorul tau
de-ar fi lumina indreptata inspre tine
sa te danseze in memoria acelui vals
din fiecare anotimp
dansam de una singura in poezia ta, a mea
apoi dansam in doi in fiecare colt
mai prindem oare vara, vara asta?
Adela-Adriana Moscu, 21 Februarie 2006, USA