Românii sunt din ce în ce mai săraci. Din salariile lunare ale unei familii de-abia se mai pot acoperi impozitele, cotele de întreţinere, cât despre alimentaţie–este mai decent a nu vorbi. S-a atras atenţia prin procente seci că patrimoniul genetic al naţiunii este deja compromis fiindcă românii nu-şi mai pot acoperi necesarul de proteine prin alimentaţie.
În fiecare zi sosesc ştiri alarmante dinspre Guvern: cresc preţurile, fie la energia electrică, fie la alimente, fie la carburanţi. Vremuri din ce în ce mai grele, vremuri din ce în ce mai triste!
Pe cei „sătui nu-i doare burta de cei flămânzi!”. Trist dar adevărat! A devenit o mare problemă să întreţii un copil la şcoală! În aceste condiţii, a şcolariza doi copii reprezintă deja o problemă pentru familia românească. Nu este suficient ai înscrie la şcoală – despre care se spune în toate raporturile politice interne şi internaţionale că ar fi gratuită – , ci trebuie şi să-i hrăneşti şi să le asiguri rechizitele necesare.
Ce poate face un elev care provine dintr-o familie normală românească, adică fără bunic sus pus şi tată privatizat? El nu-şi poate permite toate manualele şi nici bibliotecă personală nu are. Bibliotecile de stat, uitate de tranziţie, au un fond de carte vechi, descompletat, şi nu pot acoperi cererea elevilor. Totul rămâne pe umerii profesorului, care este şi el om, nu un erou, adică trăieşte dintr-un salariu mic, este lehamisit de promisiunile politicienilor şi obosit de condiţiile reale în care trebuie să-şi desfăşoare munca. Unii dascăli strâng din dinţi şi se sprijină pe conştiinţa datoriei lor, nobilă dar nepreţuită, alţii abdică şi îşi trimit elevii la meditatori, îi abandonează ori le cer de la obraz cadouri pentru a trece clasa.
Degradarea învăţământului este vizibilă, cultura generală lasă de dorit. Sunt studenţi, nu mai vorbesc de elevi, care nu ştiu să scrie corect gramatical. Lipsa de temeinicie în aprofundarea limbii române, dezinteresul elevilor, şi chiar al profesorilor, şi nu în ultimul rând al părinţilor, care cu atâtea griji pe cap nu-şi mai pot controla copiii şi, nu-i pot verifica şi îndruma. Şi de aici până la ceea ce se întâmplă cu tinerii din ziua de astăzi nu mai este decât un pas, un singur pas. Lipsa respectului, lipsa educaţiei, droguri, prostituţie, iată doar puţine tare ale tinerilor.
Ne-am dori foarte mult să fim contrazişi în afirmaţia noastră că, în curând, nu vor mai fi întâlniţi prin licee şi amfiteatre universitare copii proveniţi din familii care trăiesc din salariul mediu pe economie.
Luxul de a învăţa este un privilegiu pe care foarte puţini români şi-l vor mai putea permite. Amprenta socială care este pusă pe umerii unei naţiuni de către cei ce conduc va avea un preţ exorbitant în timp. Nu credem că este vorba despre ideologii sau politici de dreapta sau stânga, ci despre o politică naţională.
Sunt adevarate, numai în parte, cele cuprinse în articol. Adaug însa, din propria-mi experienta, este drept o generatie pe cale de disparitie, ca DACA VREI, SE SI POATE.
Se cunoaste foarte bine ca în România a disparut clasa de mijloc, existente fiind doar BOGATII si SARACII. Dar când copilul vrea si parintii îl sustin în mod pozitiv, admitând ca sunt constienti de viitorul lor, nimic nu este imposibil.
Se stie ca LENEA ESTE ÎNCEPUTUL TUTUROR RAUTATILOR si ca NU SUNT NECESARE MULTE CUNOSTINTE PE CARE TREBUIE SA LE POSEZI, IMPORTANT ESTE CA ELE SA FIE TEMEINICE.
România A FOST o tara în care si cei saraci au devenit OAMENI ILUSTRI, datorita însetarii lor de a învata. În acele vremuri nu existau decât bibliotecile comunale sau ale bisericilor, unde copiii saraci material, dar bogati mintal, se duceau si copiau pagini întregi din manualele care îi interesau, mai târziu facând faima României.
Ar fi mult de scris despre TRECUTUL ÎNVATAMÂNTULUI în România antebelica, din care am facut parte, si sunt mândra, cu toate ca am facut parte din clasa mijlocie. Diferenta între TRECUT si PREZENT, este ca pe timpul meu, ne cumparau parintii încaltaminte de 2 ori pe an, la Paste si Craciun, idem îmbracaminte, la scoala era obligatorie în toate scolile, uniforma, tocmai pentru a nu se face deosebire între bogati si saraci. Întotdeauna au existat si vor exista bogati si saraci, dar cartile se puteau împrumuta de la bibliotecile scolare, sau între prieteni si colegi, se copiau pagini propria manum, neexistând ordinatoare sau masini de scris ca în acest secol.
Acum, de când si România vrea sa ajunga o tara „bogata în aparenta”, totul este superficial, de suprafata, miezul inexistent sau aproape. De cele mai multe ori, parintii inconstienti, ca peste tot în lume, sunt preocupati de forma exterioara a progeniturilor, cum s-ar zice vulgar, si-mi cer scuze – LUXUL SI PADUCHII. Exteriorul este la vederea tuturor, concurenta ajungând la paroxism, dar interiorul, materia cenusie, conteaza mai putin. Ori, APARENTELE ÎNSEALA si NICI NU SUNT VESNICE. OMUL CÂND VREA, si POATE.
Va multumesc foarte mult pentru trecere si pentru amintirile domniei-voastre, impartasite mie.
Cu stima,
Vali Nitu
Daca ati ales calea adevarului viata va fi grea. Eu personal sunt curios, cata vreme va veti situa in inima acestei contradictii sociale. Desigur adevarul social nu-l veti detine in afara acestei contradictii dar si suferintele va vor fi garantate. Un singur cuvant a exprimat in text sinteza problemei:national.Problema este nationala. Dar care este compozitia multimii de oameni care traiesc in Romania? Aici este problema. De aceasta se vor lega strainii pentru a destrama natiunea romana. Romanii sunt dezbinati si dusmanii lor solidari. Vom mai vedea.
Va multumesc pentru analiza pertinenta, va multumesc pentru trecere. Aveti mare dreptate.
Vali
Vali,
punct ochit, punct lovit!
Problema este intr-adevar una dintre cele mai serioase ale Romaniei actuale.
Solutia? Statul se plange, culmea, ca nu poate absorbi banii pentru dezvoltare! Iata cum poate: dand burse de studii elevilor (merituosi) fara posibilitati.
Trebuie din nou investit in internate de la oras (internate transformate de trepadusi in buticuri sau depozite de marfuri), trebuie neaparat reinviata traditia antebelica a liceelor cu internat.
Banii de la EU exista, numai reaua vointa si dorinta de-ai subtiliza a puternicilor zilei
face sa nu se aplice.
Trebuie pornita o campanie de presa, Vali, prin ziare (puterea nu misca decat sub presiune!)
pentru a reinvia internatele si bursele.
Nu pentru toata lumea (multora de la sate nu le pasa) ci pentru cei carora le pasa.
Bravo pentru acest articol, nu stiu cum s-ar putea face sa sensibilizam opinia publica din tara.
Toate cele bune,
Nea Marin
Nea Marin,
Multumesc enorm pentru aprecieri. multumesc din suflet. Scriu obsedant despre aceasta tema, poate va avea un ecou.
Multumesc pentru trecere,
Cu respect,
Vali Nitu
Vali dragule,
am 26 de ani de invatamant, la toate nivelele minus primar (baga aicea si PhD fara probleme).
Ai dreptate sa fii obsedat de aceasta problema.
inca un motiv sa bem o bere la vara impreuna. Fac ce fac si te aduc la Tatarasti la vara, sa pescuim si sa haide sa haidem impreuna pentru cateva zile.
Baga la cap ce-am scris mai adineauri: nu se face nimic fara presiune.