Înaintea primului război mondial puteai călători în Europa şi pe alte meleaguri, în funcţie de posibilităţi, fără multe formalităţi. Excepţie făcea Rusia Ţaristă.
După primul război mondial, a apărut paşaportul, un carneţel cu fotografie şi vreo 40 de pagini. Treceai pe la legaţiile ţărilor şi contra taxă, fără probleme primeai viza. Apoi călătoreai în funcţie de posibilităţi. Excepţie făcea Rusia Sovietelor. (circula vorba că diferenţa dintre Rusia dinainte şi după război a fost numai două grade ce s-au adăugat la tăria votcăi).
După al doilea război mondial, pe lîngă graniţe s-a tras şi Cortina de Fier, aşa că obţinerea paşaportului şi a vizelor a devenit o adevărată problemă şi în primul rînd problema apartenenţei politică.
Al Treilea Mileniu a adus cu el schimbarea în bine; ne-am reîntors la paşaportul dintre cele două războaie.
Să sperăm că restricţiile de circulaţie dintre ţări să dispară, în toate sensurile, nu numai în turism şi forţe de muncă.
Să sperăm că această nouă perioadă de Belle Epoque să dăinuiasă o veşnicie.