mi se spune donatorul de versuri
şi te-njur să nu pierd sensul cuvintelor obscene
ca atunci cînd am separat
mozzarella de blatul crocant
şi am rimat sex cu perplex
fugărind emoţiile cu sămînţa talentului
se mai văd încă urme de ketchup
purtînd forma buzelor ce reiventaseră
sărutul franţuzesc
cu formă scurtă şi dicţie apăsată
pe şerveţelul de la pizza hut
ce zace ascuns în fundul buzunarului
şi pe care am înşirat toate tîmpeniile
ce tranversau
mintea îndobitocită de foame
muza stătea turceşte
în ciupercile şi măslinele
tocate mărunt
şi în cubuleţele de şuncă
aruncate alandala
peste care tronau
boabe de porumb dulce
ornate cu parmezan fin de la mama lui
donatorule,
ţi-ai băut minţile şi ţi-ai tras mustaţă
cu pişoarca aia de săruta vesel
gura ţapului
ţi-au şuşotit berile
cum să moşeşti poezia cu bisturiul
şi ţi-ai clătit creierul cu metafore
şi neologisme timide în prelungire
şi tot n-ai aflat unde s-a strecurat
ironia aia de doi lei
ce o pregătisei drept şpagă
pentru don’şoara picoliţă
ce ţi-ar fi servit
fructe exotice pe deasupra mesei
dacă n-ar fi fost înhibată
de parfumul ieftin
şi ţigarile tradiţionale
du-te de-ţi vomită povestea pe net
înainte să ţi-o sufle altu şi să-i schimbe sexul
leagă-i buricul de username
şi cultivă avalanşe
prin siteuri literare
ce îngăduie scribilor să vorbească
nu te lăsa pus la zid dacă ai chef de un look extravagant
şi un orgasm intelectual
(în funcţie de spaţiu şi originalitate)
viitorul e-al celor ce reflectă
aberaţii intelectuale
supte la lampa postdecembristă
într-o copaie
ori de cîte ori foamea trecea
prin dumicatul de măr cu biscuit.