A fi membru de partid era până în 1989 un fel de ritual prin care trebuia să treci pentru a avea o slujbă şi un salariu. Puţini câştigau din calitatea de membru de partid privilegii. Aşadar erau câţiva „meseriaşi de partid” pentru care activitatea militantă era o slujbă pe bani buni şi acces la bufetul special, iar restul era figuraţie.
În primii ani ai libertăţii noastre, deseori, a–i spune cuiva „ai fost membru de partid!” echivala cu o injurie. Au trecut anii, s–au schimbat formulele şi au apărut „bărbaţii politici”. A face politică este ceva misterios şi important şi, în faţa mulţimii care optase imediat pentru un alt carnet de partid, nu puteai să ai decât admiraţie. Se părea că de politică are nevoie cel mai mult România. „Cu atâtea capete pasionate de politică, ţara asta va merge de–a dreptul în Rai” – spunea o voce naivă din interiorul meu.
Acum ştim pe pielea noastră că România nu a ajuns în Rai, ci se află undeva, pe muchia ascuţită ce ne desparte de Iad. În schimb, sub umbrela generoasă a noilor ocupaţii s-au făcut mari averi. E drept, majoritatea de „carton”. A fi membrul unui partid aflat la Putere, eventual parlamentar sau măcar „fin” de lider echivala cu credite preferenţiale, burse de studiu şi plimbări pe banii statului pe toate meridianele planetei. A fi în Opoziţie nu era prea rău, fiindcă de mila ta plângea toată democraţia occidentală şi tot mai prindeai un „ajutor”, o „plimbărică” de studiu al democraţiei. Şi uite aşa, în doar 16 ani, politica i–a făcut „oameni printre oameni” pe cei care au ştiut s–o călărească. Deşi hipismul se spune că ar fi un sport eminamente bărbătesc, destule femei s–au încumetat în acest sport, pentru a–şi croi un drum în viaţă.
Sunt destule femei care au „urcat”, prin capacitatea lor incontestabilă. Calitatea de membru de partid îţi deschide multe uşi şi, culmea, te pune şi în fruntea bucatelor, te face să uiţi de unde ai plecat, te face să te crezi altfel, te face să uiţi că de fapt nu eşti decât un muritor. Oare vă mai cunoaşteţi vechii colegi sau prieteni? Întreb şi eu aşa…
Exista o idee falsa in mintea romanilor: oamenii din PCR au fost comunisti. Scoateti-va aceasta idee din minte si veti vedea cum conceptia intreaga despre prezentul nostru se va schimba. De ce nu admiteti ca nu erau comunisti si ca in Romania nu a existat comunism? Serviti propaganda capitalista?