-Precum stiti, in fiecare an, in scoala noastra se acorda un premiu pentru recitare literar- artistica. Premiul este destinat celui mai bun, mai valoros elev, ales dintre cei care s-au distins pe intreg parcursul anului scolar prin rezultate deosebite la invatatura, iar acum, aici, la serbarea sfarsitului de an, se remarca printr-o recitare de exceptie a unei poezii din patrimoniul cultural universal.
Iata, soarta ne-a zambit cu gurita pana la urechiuse! Printr-o sansa de care nu incetam sa ne bucuram, in ultima jumatate a semestrului ce abia s-a incheiat, a sosit in mijlocul nostru micutul Norocel N. Tartoaca, ilustrul fiu al si mai ilustrului domn deputat Norocel Tartoaca, desigur Senior (plecaciune respectuoasa spre primul rand al salii, unde pe scaunele din mijloc troneaza un cuplu extrem de atent la discurs).
Nu, domnule deputat, nu v-am ascultat! Ne-ati cerut sa-l uitam pe micutul, dar inteligentul Dv continuator, pe desigur mostenitorul talentului Dv oratoric, de atatea ori remarcat in cel mai inalt for al multiubitei noastre patrii! Dar nu! Nu putem sa ignoram adevarul pe care cu binecunoscuta Dv delicatete ati dorit sa nu il scoatem in evidenta! Caci nu exista indoiala! Cel mai literar, cel mai artistic, cel mai ravisant mic recitator este printre noi, este.. da, cine altul? Este talentatul Norocel N. Tartoaca, este (plecaciune respectuoasa spre primul rand al salii) chiar fiul Dv!
Dar sa reamintim intregului public performanta artistica deosebita de care ne suntem atat de mandri! Ce nemuritoare opera am avut privilegiul sa ascultam, intelegand, poate pentru prima data, noi sensuri, profunde, plina de substanta? Este un ecologic omagiu adus celui care a fost, este si va fi, prietenul copiilor si al nostru al tuturor, melcul! Inca din primul vers: „Melc, melc, codobelc” ni se releva cu sensibilitate izvorata din inteligenta repetare, ca eroul este (cine altul?) micul, elegantul, melc, cel lipsit de codita.
Al doilea vers se constituie intr-un indemn, la curaj, la afirmarea propriei personalitati, indemn pe care intregul nostru popor, creatorul incontestabil al capodoperei in versuri, il adreseaza, prin glasul micului urmas al marelui Cicero, chiar personajului principal, chiar melcului! Cu voce vibranta, incarcata de emotie, acest talent de exceptie ii cere, ii pretinde melcului, sa scoata coarne bouresti. Ce paralela, stralucitoare, cu simbolul care i-a insotit pe razesii destoinici in luptele lor cu hoardele navalitoare! Cata dragoste de neam si tara se desprinde din dictia inegalabila! Cat respect fata de inaintasii nostri, fata de oamenii importanti ai natiei! Nu ca indisciplinatii care si-au permis sa refuze pe distinsa doamna Tartoaca atunci cand le-a solicitat sa impinga masina ramasa in pana, cu puerila justificare ca trebuie pusa roata de rezerva, de parca distinsa doamna nu ar fi inteles si singura acest neinsemnat detaliu. Nici o grija (plecaciune respectuoasa spre primul rand al salii), vinovatii au fost identificati si vor fi exmatriculati cu interzicerea drepturilor civile pe 5 ani!
Dar ce are de facut melcul dupa ce se incurajeaza scotand cornite bouresti? Ei bine, tanarul deja psiholog il trimite la Dunare, la batranul Istros, la simbolul perenitatii noastre aici, pe aceste meleaguri strabune! La Dunare, care reprezinta pentru noi ce reprezinta Nilul pentru Egipt, Rinul pentru Germania, Volga pentru Rusia, Gangele pentru India, Amazonul pentru Amazonia. Razbate din acest vers ecoul stravechiului mit al Dunarii, al melcului dunarean, al luptei de cunoastere duse de poporul roman pentru si alaturi de Dunare si de melcii sai, personificari ale eroilor nationali, carora acest mic reprezentant al romanitatii le aduce sublimul si modestul sau omagiu!
Micul si genialul fiu al distinsului domn deputat isi incheie poezia in apoteoza, cu o fraza, mai exact, o adevarata propozitie: „Sa bei apa tulbure!”. Iata cum un copil, simbolul dainuirii noastre pe plaiurile dunarene, atrage atentia asupra marilor pericole ale poluarii! Da, iti multumim, micul nostru ecolog fruntas, ca ne arati, cu atata limpezime, cat de tulbure e apa milenarului fluviu, cat rau ne provoaca, an de an, inundatie de inundatie, reziduurile industriale, scurgerile barjelor si de ce nu, noroaiele existentei!
Ca o paranteza, permiteti va rog (plecaciune respectuoasa spre primul rand al salii) sa dam citire si rezultatelor tombolei finantata din fondul scolii: numarul 264 castiga un raportor gradat, numarul 71 castiga un caiet de muzica, numarul 399 castiga o cutie de acuarele, iar marele premiu, o excursie cu parintii si Conducerea Scolii, la mare, revine, iata cum si norocul recunoaste meritele celor destoinici, chiar numarului, pe care este desigur inutil sa-l mai mentionez, de pe biletul micului nostru recitator fruntas!
In final, sa-l felicitam inca o data pe acest copil minunat, demn urmas al domnului deputat aici de fata (plecaciune respectuoasa spre primul rand al salii)…
-Nene director, sa stii ca tata n-a venit, nenea de langa mami e soferul lui tati…