De-a lungul Vaii Sveretutu, care traverseaza periodic, din inundatie in inundatie, idilicul catun mioritic Coparlacu din Deal, se inalta, printre crengile verzi ale trunchiilor albe de maslinteacan, un refren melodios:
Frunzulita foi de mar,
Badea are flori in par,
Flori de par si mere-n mar
Si spune doar adevar.
Cantecelul, dovada folclorica a inaltelor principii morale ce anima oierii coparlaceni inca din cele mai vechi timpuri, lansat la cenaclul literar- pastoral „Berbecutul consternat”, este intonat de corul fetelor mari din sat (6- 7 ft; 0,1 t), asteptand cu tandra nerabdare sa apara corul ciobanasilor autohtoni, frumusei ca niste zmei, idem paralei, gata oricand sa stabileasca relatii de conversatie pe teme literar- stiintifice, singurele abordabile in conditii de relativa siguranta in preajma suavelor fiinte amintite mai sus.
Time-out
Pe malul raului, se plimba in pauza de cantat, cu pas voios, zguduind usor mediul ambiant, Frusinica Haltera, 120 kg, campioana entitrata a competitiilor intercatun de trante libere. Intr-un tufaris, sta ascuns dupa ramurele Sakelarios Sparanghelius, multiplu campion onorific al clubului judetean „64 de patraturi” (botezat astfel dupa cunoscuta culegere afroasiadisiatica „O mie si una de dimineti la exponent dreapta sus fata de misterioasa si noptatica mantisa doi”).
Dar ce face in tufis numitul Sparanghelius? De acolo o urmareste cu priviri indecent focalizate pe Frusinica, marea lui pasiune, cum inainteaza cu elan, strivind lastari si doborand inocenta stejari adolescenti. I-ar face Sakelarios o declaratie de amor, dar il complexeaza o diferenta de jumatate de chintal.
In cele din urma, urmarind suava faptura a Frusinicai, se decide plin de speranta sa-i declare ca o cere de nevasta. Luand in considerare ca sunt pe maluri diferite, Sparanghelius calculeaza cu exces de neuroni energia cinetica necesara traversarii si se avanta haulind vitejeste in valuri, dar esueaza quasiorizontal prin ciocnire abdominala cu bolovanii din albia de 2 metri latime si tot atatea palme adancime. Se zbate dand din maini cu gratia indescriptibila a unui gandackus focosus buckaterensis torturat de o gospodina feroce, chemand infricosat ajutoare: „Hauliuuuuuuu… Mooooor!”, reusind astfel sa amorseze oscilatii mecanico- nevrotice in pavilioanele delicatelor urechiuse ale Frusinicai, care se repede cu pasi navalnici (7,5 Richter), reusind cu totul involuntar sa mute albia raului, si apucandu-l pe Sparanghelius de ceafa, il scutura bine agitandu-l discret, il stoarce cu oarece eforturi datorate scheletului prea rigid si il intinde la uscat pe o craca, de unde sa-l preia in buna stare rudele apropiate.
Salvatoarea revine cu nonsalanta la plimbare, dar nu face decat trei pasi, ca aude, dinspre obiectul depus la uscat pe craca respectiva, o declaratie care o surprinde totalmente: „Frusina, te amorez…”. Facand stanga- mprejur, Frusinica observa ca unica sursa de sunete articulate din apropiere este Sparanghelius, care, rosu ca un rac fiert in merlot, o priveste din pozitia atarnat. Cata nerusinare! Revoltata, Frusinica se napusteste nemiloasa si asezandu-l prin proiectare directa pe o buturuga tapana, il provoaca la duel, aruncandu-i in obraz nu manusa, ci, dupa obiceiul locului, o opinca din batrani, confectionata din lemn de esenta tare, de un strabun din negura istoriei, fost combatant ghiogar.
Sparanghelius receptioneaza provocarea cu un sarut dulce din zbor, apoi o returneaza cu elan tineresc, constatand mult prea tarziu ca talpa tintata a plecat cu tot cu incisivii lui iepuresti , de care era atat de mandru! Placut impresionata de viteza de raspuns a micului pretendent, Frusinica nu reactioneaza agresiv cand talpa opincutei intra in contact direct cu dantura si se infige cu incisivii lui Sparanghelius in gingia aferenta mandibulei, zona premolar 2 dreapta cu inervare spontana la nervul mental.
Vraja primului sarut indirect, involuntar intermediat de delicata opincuta, ii copleseste. Frusinica il impacheteaza pe pretendent si il ia pe umar, soptind dulce: „Sa-mi scoata doftoru’ opinca dintre dinti si dupa aia, ori ma ceri de la mama, ori de la tata, ori pui mana de ma rapesti…”
………………………………….
Dupa cincizeci de ani…
Sveretutu, larga artera de circulatie a iahturilor de unica folosinta luate in leasing, sta marturie avantului turistic ce a transformat Coparlacu din Deal intr-o metropola europeana. Pe faleza elegant amenajata se plimba perechi de indragostiti, ce fredoneaza melancolici vechiul cantecel moralizator despre badea cel ce spune numai adevar.
Un grup de elevi din alt judet asculta cum profesorul le povesteste legenda marii descoperiri a unui erou stomatolog, descoperire care a facut din Coparlacu destinatia turismului arheologic mondial.
Varianta oficiala legenda stomatolog…
La sfarsitul unei zile de lucru aparent banale, ca orice zi cu trei extractii si doua obturatii de canal fara anestezie, tanarul stomatolog a fost abordat cu strigate de acuta durere de catre doua fiinte, prima mica si masculina, purtata pe umar de a doua, feminina si megadimensionala, care solicitau interventie de urgenta completand solicitarea cu racnete suierande emise prin orificiile fluieratoare ale unui obiect lemnos mult prea solidar cu falca fiintei feminine.
Cum atelierul de lacatuserie- strungarie era inchis, iar instrumentarul medical disponibil parea sarac in fata problemei de rezolvat, tanarul stomatolog a cautat salvarea prin fuga pe scara de rezerva, urmarit indeaproape de inedita pacienta. Spre norocul ei, Frusinica (deja ati recunoscut-o), s-a impiedicat cu capul lui Sparanghelius de balustrada, dezechilibrandu-se, si in consecinta a intrat intr-un sir de ciocniri succesive cu treptele 1-7, socurile provocand eliberarea de surplusul lemnos mandibular, proiectat cu impuls mecanic sporit in zona sub-sacrala a urmaritului, unde, prin ciocnire plastica de profunzime, a ramas solidar cu tesutul vatamat. Impactul dureros l-a anesteziat instantaneu pe stomatolog, transformandu-i pe cei doi amorezi, din potentiali pacienti, in personal de interventie medicala de urgenta.
Sparanghelius, fost campion comunal la concursul de Cruce Rosie „Bandajelul Democrat” a luat decizia potrivita la momentul potrivit: a scos din itari telefonul mobil, a citit zgariat pe carcasa cum o cheama pe moasa satului si a apelat fara sa mai tasteze: „Ajutooooor, moare dintaruuu’ !” Prin eforturi conjugate ale tractoristului de serviciu si moasei alertate de apel, tanarul stomatolog a fost dus prin paduri, prin vai agale, hat- departe la spitalul judetean, unde opinca a fost extrasa si datata prin metoda izotopilor de carbon, fiind catalogata ca vestigiu istoric din Comuna Primitiva, in care erau infipti doi dinti fara varsta, recunoscuti prin aceasta, pe plan mondial, ca prima atestare istorica a lui homo sapiens in Europa.
……………………………………………………………………………………..
Pe faleza elegant amenajata, el mos plapand si ea baba volum sporit, merg sontac- sontac…
„Frusina, vrei sa fii sotioara mea?”