… Moda /blue-jeans/ cunoaste o popularitate fara egal în acest secol XXI, indiferent de clasa sociala si ocazie?
– Istoria jeans-ilor dateaza din secolul XVI, în orasul Nimes din Franta, unde se fabrica vestita /pânza de Nimes/, care consta în stofa tesuta din fire de bumbac pe un gherghef cu o urzeala solida, în diagonala din fire de culoare naturala. Se spune ca denumirea de /jeans/ este legata de o deformare a cuvântului genovez – provenind de la orasul italian Genova. Cu timpul, urzeala a ramas la culoarea naturala a bumbacului, iar firele din tesatura au fost înlocuite cu fire colorate în bleu-indigo, de unde – blue-jeans.
– În anul 1853, Levi STRAUSS, emigrant german din Bavaria, sudul Germaniei, tânar vânzator ambulant, a debarcat la San-Francisco în cautare de aur, în acelasi timp încercând sa vânda pânza solida de Nimes, folosita pentru coviltirele carutelor si construirea de corturi. Cu timpul, a avut ideea confectionarii de îmbracaminte rezistenta la lucru pentru muncitori. Produsul a cunoscut un mare succes, lansând o întreprinza.
– În 1860 pânza de cort epuizându-se, a decis utilizarea /pânzei de Nimes/, la fel de robusta, pentru confectionarea pantalonilor. În 1873, Jacob DAVIS, un modest croitor, constatând ca pantalonii se desirau în special în jurul buzunarelor, a propus furnizorului Levi Strauss sa se asocieze cu el, brevetându-i ideea, care consta în folosirea /niturilor de arama/ în jurul buzunarelor, pentru ca sa nu se mai desire cu usurinta, mai cu seama atunci când lucratorii erau în cautarea /bulgarilor de aur/, pe care-i puneau în buzunare… Chiar în acelasi an, Strauss a cusut pe buzunarele de <501> desenul în forma de arc dublu în care unii vedeau /vulturul Stâncilor/. A fost anul când s-a nascut prima semnatura /griffe Levi’s/.
– Între cele doua razboaie, 1920-1950, denumirea s-a introdus în garderoba femeilor, ca pantaloni de lucru, calarie si în general pentru activitati în aer liber. Dupa al doilea razboi, s-au raspândit si mai mult, folositi în activitatile domestice si sport, iar în anii 1940, s-au confectionat salopetele, americanii purtând în strainatate jeans si bluzoane griffate Levi’s devenind astfel un /port international/.
– În anul 1950 marca BLUE BELL a creat o linie de îmbracaminte pentru femei utilizata în petrecerea timpului liber, numita JEANIES. Acest stil de jeans era caracterizat printr-un fermoir lateral, fermoarul frontal nefiind înca total acceptat de femeile din acea epoca, talia fiind înalta si ajustata, iar pe solduri rotunjita, cu tivul exterior de 1,50 cm, suflecat în josul pulpei. În acea epoca, forma pantalonului de jeans era usor strânsa pe picior, în forma de fus, astfel ca trebuiau înainte îmbracati mai întâi pantalonii si apoi cizmele.
– În anii 1960-1970, jeansii au devenit tinuta generatiei, în semn de contestatie, libertate si independenta. /Vagul hippie/ a introdus jeansii brodati, pictati si decorati în mii de feluri, adevarate opere de arta, Compania Levi’s organizând chiar un concurs în anul 1974, când au aparut si jeansii mai largi la baza, asa zis în forma de „picior de elefant”.
– Spre anii 1980 a disparut stilul „picior de elefant”, ajungându-se la o largime normala, sa zicem, nici prea strâmti, nici prea largi, care se mentine si în prezent.
– În prezent, moda blue-jeans este universala, accesibila în absolut toate împrejurarile, atât la lucru, cât si pe scena sau chiar în serile de „mare eleganta” (??!!). Culmea ironiei este ca s-a revenit la „stilul” din perioada hippie, cu rosaturi din tesatura, franjuri, chiar si gauri în zona genunchilor, plus ornamentatia de rigoare, preturile urcând chiar pâna la 1000-1.500$US.
– În Canada, departamentele guvernamentale, institutiile si companiile de prestigiu, nu permit, atât barbatilor si cu atât mai mult femeilor, portul de blue-jeans la locul de munca . De asemenea, în majoritatea scolilor publice, (cele particulare tinuta obligatorie fiind uniforma) de câteva luni, dupa dezbateri tumultoase între ministerul de resort, parinti si elevi, s-a interzis portul de blue-jeans /taille basse/ în scoli.