La revolutie, mii de tineri ce facusera acest vis sa capete contur, credeau intr-o viata mai buna. Strigau pe strazi, urlau de bucurie. Spuneau ca nu ar mai fi nici un motiv pentru care sa pleci in alta tara, Romania va deveni un rai…
Saisprezece ani si ceva mai tarziu, exodul este la punctual culminant, mii de tineri, precum cei de atunci, plini de initiative, ambitie si vointa, pleaca spre meleaguri mai bune, pleaca spre visul strainanataii, oricum s-ar chema el.
Intre timp, in parlament, o data sau de doua ori pe luna, in loc sa se dezbata problemele de care sunt interesati romanii, se depun motiuni de cenzura. In loc sa se gaseasca metode concrete de a stavili exodul, se pune in scena un spectacol scabros, plin de un kitsch grotesc, din partea ambelor tabere.
La ultima astfel de motiune, cea referitoare la legile de reforma in sanatate, PSD-ul a adus peste 100 de pensionari sa asiste la sedinta din plen. Cand avea cuvantul vreun membru al puterii, pensionarii huiduiau, cand vorbea Geoana sau Oprescu, pensionarii strigau „Ura“. Aceasta imagine paote fi usor comparata cu doua situatii.
Prima, cea romaneasca de dinainte de 1989, cand, de ziua lui Ceausescu, toata lumea era intr-un delir obligatoriu, trebuia sa fii fericit, ca, deh, era ziua conducatorului supreme. Daca erai membru UTC, trebuia sa strigi cat te tineau plamanii, UTC – Uraaa, UTC – Uraaa, sa iti arati afectiunea fata de minunatul sistem. Asa s-a intamplat si acum. Pensionarii, ademeniti, de data aceasta in mod democratic cu vreu kil sau doua de pui, insa obligati sa nu scoata vreo vorba despre asta, ca altfel, li se ia puiu’ inapoi si altul nu mai capata, au scandat sloganuri pentru aceeiasi oameni ce i-au adus la nivelul la care au nevoie de acel kil sau doua de pui, deoarece altfel nu pot trai.
Al doilea caz, ar fi cel al emisiunilor si serialelor americane unde publicul are un afisaj electronic pe care este scrisa actiunea pe care trebuie sa o faca la un moment dat, sa rada, sa huiduie, sa aplaude. Totul pentru bani…
Evident ca PSD nu a reusit ce si-a propus, circul ieftin a durat cinci ore si s-a interrupt brusc.
„Paine si circ“ – in tara asta avem nespus de mult circ, cantitati industriale, din pacate ducem o lipsa severa de paine.
Eroare. Sistemul trebuie privit cu raceala din exterior. Masinaria politica burgheza va genera sandramaua politica pe care o contemplati. Eu nu imi mai pierd timpul. Continuarea circului politic se va finaliza prin lovitura dictatoriala caci nimanui nu-i convine la nesfarsit sa traiasca in mizerie. Formula circareasca se autogenereaza si cineva ascuns are total interes sa o mentina. Mai bine cercetati zona in care se ascund acesti „binefacatori” ai natiei.
Imi vine greu sa cred ca au fost 100 de pensionari sarmani, adunati intamplator de pe strada, momiti cu produse agroalimentare. As zice erau aplaudaci de serviciu in misiune de partid si de stat. E o simpla opinie personala.
Un subiect interesant de dezbatut este: „Unde sunt tinerii din decembrie 1989?” Ei nu s-au volatilizat.
Cei care au iesit in strada in decembrie 1989 pentru libertate si democratie au fost o minoritate. Desigur, minoritatea care a schimbat fata intregii tari, dar fiecare an electoral a demonstrat ca transformarea majoritatii este un proces de durata.
Ducem lipsa de paine, dar unii o tin tot intr-un cozonac!
Domnule Popescu,
tinerii aia din ’89 NU MAI SUNT!
Tinerii de azi nu sunt din aceeasi plamada – n-au nici cultura nici visurile celor de-atunci si nici
acea pornire altruista.
Tinerii din ’89 nu mai sunt tineri, au in jur de 40 de ani. Sunt ALTII…
Toate cele bune de la Nea Marin,
unu’ din AIA, care-a scapat cu viatza si care-si pune, deznadajduit, aceeasi intrebare.
Nea Marine,
Statistic punand problema, nici tinerii din 1989 nu prea erau… Cei care si-au facut curaj si au iesit in strada inainte de fuga lui Ceausescu (indiferent de varsta; poate este nedrept sa punem totul pe seama celor tineri) au fost o minoritate. Este dureros, dar 20 mai 1990 demonstreaza asta.
Este adevarat ca intre timp, cei care in 1989 aveau intre 15 si 30 de ani au devenit ALTII, si asta o datoram peisajului in care traim.
Tinerii de azi sunt probabil la fel de buni si de rai ca si cei din anii ’80, poate un pic mai maturi din cauza ferestrelor deschise. Nu imi doresc o noua revolutie sangeroasa care sa filtreze caracterele, cred ca Romania de peste 20-30 de ani va arata calitatea generatiei celor care azi au 20 de ani (plus/ minus 10 ani).
Cu toata simpatia,
Un fricos care atunci si-a facut curaj pentru o seara (21) si care continua sa creada ca decembrie 1989 a fost dispretuit in 20 mai si calcat in picioare in 14-15 iunie 1990.
Domnilor,
Tinerii de azi sunt chiar mai buni ca in 1989.
Atunci aveam doar o tinta. Acum sub aceasta spoiala de libertate se afla prea multe tinte.Voi reveni cu lucruri mai concrete.