Dragostea nu este numai sentiment, ci şi acţiune. Când auzi prima oară o astfel de frază rămâi mirat. Cum?
Sentimentul e cel mai important, el îţi atinge sufletul, el te face să zâmbeşti, să plângi. Cine a spus că a iubi înseamnă a fi tot timpul împreună? Oare un concediu separat să fie sfârşitul unei relaţii? Chiar nu au cei doi nici un dram de încredere reciprocă? Viaţa e o continuă dezvoltare şi permite tot felul de reguli de joc. Nimeni nu ne cere să ne impunem tot timpul limite şi tabu-uri. Într-o relaţie solidă, fiecare este artizanul propriei fericiri.
Unei faze de apropiere şi intimitate e bine să-i urmeze una de distanţare şi de singurătate. Mai ales în cazul unui parteneriat de durată, e bine ca fiecare să-şi aibă propriii prieteni şi propriile interese. E adevărat că există în fiecare dintre noi sentimente de gelozie, invidie sau teamă că celălalt ar putea găsi pe cineva mai bun sau ar putea avea experienţe excitante. E normal. Dar, dacă ne lăsăm copleşiţi de astfel de senzaţii şi încercăm să controlăm totul, se va produce exact contrariul a ceea ce dorim: dragostea va zbura.
Dar, o dată cu trecerea anilor, îţi dai seama că sentimentele dispar – sunt ca vremea, schimbătoare. Dacă ai o familie, sentimentele nu sunt suficiente pentru a te ajuta să treci de suişurile şi coborâşurile unei relaţii interumane. Câteodată trebuie pur şi simplu să acţionezi.
Dar dragostea rămâne un sentiment care creşte datorită acţiunilor tandre sau poate dispărea din cauza acţiunilor nepotrivite. De obicei gesturi mici, aparent neînsemnate sunt cele care aţâţă din nou flacăra iubirii: o cană de cafea adusă la pat, o prăjitură, două bilete la cinema.
Dragostea înseamnă şi a servi, a ajuta. De exemplu la curăţenie, la dusul gunoiului. Când într-o relaţie apare o criză, dovezile din dragoste sunt repede neglijate şi ne mirăm de ce se instalează răceala.
Eu cred că un conflict exteriorizat are un rol important într-o relaţie. Aşa vor ieşi la iveală părerile şi concepţiile personale, iar problemele care, altfel, ar învenina atmosfera, sunt exprimate cu glas tare şi câteodată chiar rezolvate. Nu conflictul în sine e periculos, ci felul în care ne angajăm în el. În timpul unor certuri putem să ne jignim rău, să ne rănim reciproc, răni care pot să rămână deschise mult timp. Dar putem să ne certăm şi „corect” şi să dăm relaţiei noastre şansa unei relansări spectaculoase.
Învăţaţi să vă certaţi…