Intamplare din Romania. Se schimba dialogul autoritatilor cu oamenii obisnuiti?
Sunt un om oarecare din Romania. In ultimele luni am trait un sir de evenimente neasteptate pe care doresc sa vi le povestesc.
De mai bine de 14 ani lucrez ca medic ORL in sediul fostei Policlinici Batiste din strada Tudor Arghezi 28, post obtinut printr-un concurs organizat la vremea respectiva de Ministerul Sanatatii.
De mai bine de un an de zile am fost anuntat despre cabinetul meu ca este subiect al unui proces de retrocedare.
Am primit atunci vestea ca pe un eveniment incomod dar natural, si pentru luni de zile nu am facut altceva decat sa urmaresc sporadic
evolutia procesului incercand, in acelasi timp, sa inteleg ce trebuie sa fac si unde trebuie sa-mi caut un loc de munca pentru a-mi continua
cariera de medic.
In decursul timpului un numar de reactii si detalii din jurul meu mi-au trezit suspiciuni in legatura cu retrocedarea.
Inainte de orice pronuntare legala s-au exercitat presiuni crescande prin diversi interpusi sa parasesc cabinetul, iar apoi am primit vizita neasteptata a unui reprezentat al solicitantului care m-a anuntat ca pot cumpara cabinetul cu 200.000 Euro sau pot sa-mi
continui activitatea in acest spatiu contra unei chirii de 200 Euro pe luna.
In lipsa oricarui temei legal, am respins presiunile si orice discutie cu reprezentatul solicitantului. In acelasi timp am incercat sa aflu din surse publice mai multe elemente tehnice care sustin procesul de retrocedare.
Am avut surpriza sa aflu ca in actele primariilor din decursul timpului exista contradictii referitor la numarul imobilului, in contextul documentelor prezentate in procesul de retrocedare.
Am mai aflat ca imobilul era in constructie in momentul in care a fost trecut (abuziv, foarte probabil) in proprietatea statului comunist.
Intrigat, am inceput sa urmaresc sedintele procesului de retrocedare.
Fiind vorba de locul meu de munca, doream sa inteleg ce se intampla cu el.
Cel mai mult m-a surprins o sedinta a procesului in care s-a utilizat un document de expertiza tehnica in constructii fals, indicand o masuratoare si evaluare a spatiului care nu s-a efectuat in realitate.
In acea sedinta, jurista reprezentand Primaria Capitalei (partea adversa in proces) nu s-a prezentat, pur si simpu.
Intr-o zi, recent, m-am hotarat sa reactionez pronuntand autoritatilor intrebarile fara raspuns acumulate in timp.
M-am adresat prin liniile verzi Internet de comunicare cu cetatenii Presedintiei Romaniei, Ministerului Justitiei, Parchetului National
Anticoruptie si organizatiei Transparency Romania.
Singurul raspuns pe care il doream si il puteam astepta era ca sesizarea mea a fost primita si va fi analizata.
Obisnuit de ani cu stilul de comunicare al autoritatilor din Romania cu cetatenii, nu mi-am facut de loc iluzii ca as putea primi un
raspuns. Am considerat ca este doar o incercare naiva, oarecum disperata, de a-mi face bagate in seama intrebarile.
M-am inselat. In cateva zile am primit raspunsuri atat de la Presedintie cat si de la Ministerul Justitiei confirmand ca sesizarea
si intrebarile mele au fost primite si trecute spre analiza.
Aceste simple raspunsuri de confirmare imi dau speranta firava ca ceva se schimba in Romania.
Aceasta este intreaga relatare. Nu stiu ce se va intampla de acum incolo.
Nici nu stiu daca se va proba ca sesizarea despre care v-am povestit descrie, in fapt, o tentativa de retrocedare abuziva.
Vreau sa cred insa ca daca va fi retrocedare, ea va repune in drepturi o familie nedreptatita si nu va favoriza un infractor. Poate ca timpul
urmator imi va raspunde intrebarilor.
Gheorghe Cristache
Eu nu va dau solutia practica la problema. Fac insa altceva. Verificati daca pretententul detinea legal imobilul. Intre legal si cinstit nu este un raport de identitate asa cum nu exista nici intre drept si stiinta. Comunistii au luat de la unul si au dat la multi. Acum boierul vrea sa ia de la multi si sa dea la unul. Acei multi de la care s-a luat azi nu mai traiesc. Acei multi de la care se ia acum suntem noi pacientii. Problema ar trebui pusa colectiv ca nu este medicina afacere, bisnita. Cu sanatatea, libertatea, viata nu se face bisnita caci te numesti criminal. Si astfel roata se intoarce si iarasi va fi holocaust si iarasi vor fi lagare si iarasi va lovilutie anticomunista. Trebuie interesati mai multi cetateni in problema pentru a mentine activitatea medicala. Apelati la asociatii care se pretind umanitare, aparatoare ale dreptului legitim al omului la viata, sanatate. Dreptul la specula vine mai la urma.