Izvor nesecat de bucurii, munca a fost cea care l-a ridicat pe om din randul animalelor si l-a ajutat sa reduca numarul membrelor de sprijin. Despre ocupatiile oamenilor din vechime stau marturie unelte gasite in situri, arme diverse, obiecte de arta, jurnale de razboi, desene rupestre (atunci, ca si acum, principalele preocupari erau zugravite sugestiv de artisti anonimi), precum si nenumarate gropi comune. Munca, procesul productiv, au reprezentat surse inepuizabile de inspiratie pentru creatorii de arta. Alte izvoare care ne spun ce a insemnat munca pentru om sunt cele folclorice. Fara de numar sunt proverbele, baladele, doinele, hauliturile si bancurile care au strabatut veacurile pe cale orala. O veche istorioara care se regaseste in numeroase variante este cea despre bunul muncit. Sa vedem…
I
Africa, pe vremea lui homo copacicus
A fost odata un maimutoi harnic si serios, blagoslovit de soarta cu un fiu rasfatat si lenes, pe care maimutoaica de maica-sa il tinea numai in pom, ii dadea cele mai zemoase nuci de cocos si bananele cele mai lungi. Traiul parazitar facuse din el rusinea junglei si-l izolase de familionul maimutesc. Intr-o oarecare zi ploioasa, tatal lui il chema si-i spuse:
-Bugumbeke zumupagu ngongovodo mburguhau, ca banane nu-ti mai dau!
Speriat de tragica perspectiva, feciorul cel lenes pleca, dar se opri nu departe, sub un nuc de cocos, si incepu sa boceasca, asa ca un maimutoi ce era. Acolo il gasi maimutoaica materna si-i dadu din agoniseala ei o banana stafidita, sa spuna ca e culeasa de el. Micul maimutoi se intoarse plin de speranta la tatal suparat, dar acesta vru sa-l puna la incercare: decoji banana si o manca dintr-o inghititura. Feciorul dadu din umeri si se urca in cel mai apropiat pom, cautand o craca mai confortabila. Dar tatane-su il urmari, il prinse, ii dadu o sfanta de bataie si-l arunca jos, strigand la el:
-Umbandungu ngumugabe juguzagu mbongobor, altadata te omor!
De data asta, maimutoaica nu mai avea stoc de banane si maimuticul se duse la munca in nord, in padurile din Europa Centrala. Munci o vara intreaga la spalat labute de ursul cavernelor si se intoarse acasa cu gogosari la borcan, castraveti murati, zacusca, conserve de mistret in suc propriu, pastrav afumat, pastrama de caprioara si alte bunatati. Cand taica-su incerca sa bage degetul in zacusca, maimuticul isi aminti ca fratii din Europa Centrala incepusera dezarborizarea si foloseau deja arme si unelte, asa ca lua un bolovan ascutit si isi apara rodul muncii, cu pretul vietii propriului parinte. A fost ales seful familionului, calitate in care a legiuit ca scopul suprem si mandria vietii maimutesti este munca in folosul Conducatorului.
II
Epoca de piatra
Era pe atunci un vanator voinic, specializat pe mamut. Avea acasa o nevasta voinica si un urmas dolofan si lenes. Baietoiul statea toata ziua in pestera, scrijelea pe pereti si manca pe rupte. Cu toate ca tatal sau il mobiliza periodic, cu drag si cate doua palme peste ceafa, sa ascuta topoare, sa acordeze arcuri si sa alerge dupa mamutei, el s-a dedicat unei cariere artistice: desena pe peretii pesterii ce vedea in viata de zi cu zi: vanatori alergati de mamuti, vanatorese pescuind carasei in balta din proximitate, vanatori mancand peste fript, vanatori urmariti de crocodili, vanatorese culegand via, vanatorese calcand strugurii in picioare, vanatori sorbind zeama de struguri, vanatori ascunzandu-se de tigri preistorici, vanatorese culegand fructe, vanatori mancand gemuri si compoturi diverse, vanatorese prinzand iepuri cu latul, vanatori indopandu-se cu hartane suculente de iepuras…
Intr-o zi in care familia vanatoreasca nu prea avea ce pune pe lespedea care slujea ca masa de sufragerie, capul familiei il lua de chica pe fecior, il duse la iesirea din pestera si ii spuse:
-Tu plod lenes! Eu tata foame! Tu procurare hartan masa! Altfel tu ochi vanat!
-Mama nu foame? chestiona curios micul desenator.
-Tu obraznic! Reevaluare punct vedere! se rasti la el vanatorul cel voinic.
Baiatul pleca sa caute un mamut, fara sa stie prea bine ce o sa faca atunci cand o sa-l intalneasca. Dar mama lui iesi pe o alta intrare a pesterii, il ajunse din urma si ii dadu o traista cu cateva pasaruici strangulate, pastrate pentru zilele cele mai negre. El se grabi sa revina acasa cu asa-zisa prada. Impresionat, tatal isi manifesta admiratia prin mangaieri cu bogate implicatii traumatice, apoi fripse pasaruicile urgent si le manca el singur, sub privirile baiatului indiferent, dupa care isi scutura urmasul de urechi, apostrofandu-l:
-Voi ignoranti! Eu supraveghere nonstop! Valea aport hrana calorii!
Nefericit, baiatul pleca iar, dar de data asta nu mai avea de unde sa primeasca ajutor. Spre norocul lui, nu se intalni cu nimic de mancare si ajunse bine sanatos la ginta vecina, unde se practica agricultura. Gasi casa si masa la o familie fara copii: el- harnic muncitor la camp, ea- fara ocupatie, certareata, zilnic infidela.
Micul desenator continua sa scrijeleasca tot ce vedea si intr-o seara, cand agricultorul se intoarse apestera, nu mica-i fu mirarea sa admire pe pereti instantanee sugestive cu momente de patos extraconjugal in care recunoscu, alaturi de fiinta iubita, diferiti membri ai tribului invoiti periodic si suspect de des de la activitatea lucrativa. Se indrepta spre consoarta, care isi regreta lipsa de atentie fata de ceea ce considerase niste simple mazgaleli… Prima consecinta fu un schimb de replici cu amplitudinea in crescendo, la care baiatul nostru se retrase temator intr-un ungher, in timp ce in pesterile vecine se lasa tacerea, semn ca publicul e pe faza…
Restul consecintelor fura semnalate cu intensitate sonora sporita, spre deliciul triburilor din complexul carstic:
-Tu iertare! Tu nu scandal! Tu nu de par! Tu nu reactie violenta! Eu valeleu! Tu nu croseu! Eu sensibilitate! Eu gingivita! Tu time-out! Eu cuminte! Tu nu ciomag! Eu coaste delicate! Tu stop silex! Eu ascultare! Eu liniste conjugala! Tu nu plecare! Eu munca! Tu distractie! Eu multumit!
Spre dimineata, micul desenator se grabi spre casa. Nu mai avea nevoie sa aduca de mancare, lectia de viata era mai importanta. Povesti in putine cuvinte mamicii sale cele traite in calatorie. Cand tatal vanator reveni de la un rummy, vanatoreasa il astepta la intrarea pesterii agitand toporul de despicat mamuti:
-Tu emigrare! Noi descurcare! Tu inapoi, porcu’ mach 2!
-Eu harnic! Eu reconciliere! Eu angajament ferm!
-Tu disfunctionalitati ORL? se interesa vanatoreasa, mangaind lama toporului cu un fir de par care se injumatati cu delicatete. Fu suficient.
Micul desenator organiza anual expozitii de lespezi cu imagini din viata tribului, isi vandu opera in tot continentul pe produse agroalimentare si trai o viata imbelsugata.