PrinceAntoine de Saint Exupery
„(…) Oamenilor mari le plac cifrele. Cand le vorbiti despre un nou prieten, ei niciodata nu va pun intrebari asupra lucrurilor cu adevarat insemnate. Nu va intreaba niciodata: „Ce sunet are glasul lui?, Ce jocuri ii plac lui mai mult? Face el colectie de fluturi?”
Ci intreaba: „Cati ani are? Cati frati are? Cate kilograme cantareste? Cat castiga tatal lui?” Numai atunci cred ei ca il cunosc.
Daca le spuneti oamenilor mari: „Am vazut o casa frumoasa, din caramizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis” …, ei nu sunt in stare sa-si inchipuie cum arata o asemenea casa.
Lor trebuie sa le spuneti: „Am vazut o casa, care costa o suta de mii de franci”. „Ce frumoasa e!” vor exclama atunci.
.. Asa sunt ei. Nu trebuie sa le-o luati in nume de rau. Copiii se cuvine sa fie ingaduitori cu oamenii mari.
Fireste insa ca noua, celor care stim ce-nseamna Viata putin ne pasa de cifre!…”
“Daca vei cauta in afara ta sau a prietenului tau radacina comuna, daca exista pentru amindoi, undeva, in diversitatea materialelor, un mod divin ce leaga lucrurile, nu exista nici distanta, nici timp in stare s-o desparta, caci divinitatile pe care se intemeiaza unitatea voastra nu se poticnesc in fata zidurilor sau a marilor.”
Saint-Exupery “Citadela”
Este exact fragmentul din – el insusi divinul – Exupery, asupra caruia as fi dorit sa ma opresc in cadrul unor viitoare „Secunde…” ACUM:)
Va multumesc!