Nu este vorba despre credinta.
Nu este vorba despre jigniri.
Nu este vorba despre o publicatie.
Nu este vorba despre caricaturi.
Nu este vorba despre Danemarca.
Nu este vorba despre confundarea unei ambasade cu alta.
Nu este vorba despre confundarea numelui unei tari cu numele altei tari.
Nu este vorba despre scuze.
Nu este vorba despre identificarea unui vinovat si pedepsirea lui conform legii.
Nu este vorba despre dreptul la libera exprimare.
Nu este vorba, desigur, despre toti membrii unei comunitati.
Este vorba despre razbunare ca drog al fericirii.
Este vorba despre pofta de a vedea sangele curgand siroaie.
Este vorba despre placerea dementa de a sparge, a rupe bucati, a distruge, a calca in picioare.
Este vorba despre cautarea disperata a oricarui pretext spre a justifica propria salbaticie.
Este vorba despre urmarirea pragmatica a intereselor economice, calcand pe cadavre, pe cadavre de crestini si musulmani deopotriva.
Este vorba despre succes politic bazat pe manipularea criminala a maselor de credinciosi.
Este vorba despre incitarea la violenta a unor multimi de indivizi care abia asteapta sa fie incitati la violenta.
Este vorba despre o glanda care secreta ura, ura ce se acumuleaza ca un puroi inecand si intunecand mintea si sufletul, suflet care trebuie sa se descatuseze exploziv prin eliberare de energie, eliberare de energie ce are loc prin extrema brutalitate, brutalitate ce naste o suprema satisfactie, satisfactie ce alimenteaza o glanda care secreta ura…
Din pacate este de vorba de manevrarea cinica a maselor needucate (mase de credinciosi educati numai religios) pentru efecte politice. Desi exisita diferenta de culutura si educatie intre societatea crestina si cea islamica, conducatorii islamici care sint educati in Europa si America, folosesc in mod cinic masele needucate. In lumea noastra, considerata civilizata, raspunsul ar fi fost prin caricatura si satira.
„Cu o ura ne-mpacata mi-am soptit atunci in barba…”
Cata ura se poate aduna intr-un suflet? Manipulatorii si manipulatii au ceva in comun: ura. Fata de cine, fata de ce? Ce conteaza? Esentiala este provocarea de suferinta.
Exista si in lumea crestina destule pacate, destula nepasare fata de suferinta altuia. Exista si aici ipocrizie, tradare, crime, vanzare de frate, sadism. La noi au facut ochi comunismul si nazismul. Noi am exterminat amerindienii. Nu putem sa facem pe inocentii. Dar parca, pe total, exista o diferenta. Aici, relele pleaca 51% din urmarirea unui interes. In mod clar, asta nu reprezinta o scuza.
Insa acolo, in Orient, parca relele ar pleca 51% dintr-o „ura ne-mpacata”, o ura care exista impregnata in toate tesuturile individului, care se descarca prin violenta si se hraneste cu suferinta victimei, o ura care isi cauta insetata un pretext ca sa se dezlantuie. Cata dusmanie, cat fanatism, cata ignoranta pot face un om sa se arunce in aer, doar pentru ca odata cu el vor muri si niste necunoscuti, despre care nici macar nu e sigur ca sunt toti de alta credinta? Ori sa participe la atacarea ambasadei unui stat care este vinovat ca este vecin de continent cu statul in care un ziar a publicat niste caricaturi jignitoare? Poate gresesc eu.
Ura celor de religie musulmana (islamica) in Orientul Apropiat si restul lumii este seculara. Aceasta ura e hranita de generatii. E vorba de ura primordiala a pastorului nomad (beduin), care isi vede paminturile luate de catre formele statale in dezvoltarea lor istorica. E ura hranita de religie, caci e vorba de tinara religie creata la 628 A.D. fata de religiile deja existente.
Este ura unei societati care nu a acceptat nici in 1947 si nici de atunci incoace Hotariri ale Organismelor Statale Proprii si ale Organismelor si Organizatiilor Internationale.
E ura dintre secte ale islamismului.
Si toate astea sint astazi canalizate si centralizate de Iran, Iran ce doreste sa redevina „hegemonul” lumii islamice.
Lumea shi’ita iraniana este mult superioara astazi atit lumii sunite, lume a islamului clasic, cit si a altor secte islamice.