Pentru statele din spaţiul vechiului Pont Euxin, reunite în Organizaţia de Cooperare Economică a Mării Negre (OCEMN), a cărei preşedinţie este exercitată în prezent de către România, anul 2006 a început prin două momente contradictorii: o “mini-criză a gazului”, determinată de decizia Gazprom de a majora preţurile la livrările de gaz metan către Ucraina şi Republica Moldova şi asumarea de către Austria a preşedinţiei Uniunii Europene. Ambele momente, deşi contradictorii prin substanţa şi impactul lor, sunt de natură să sublinieze însemnătatea majoră a întăririi stabilităţii şi securităţii regiunii Mării Negre pentru reuşita eforturilor de construire a unei Europe unite, paşnice, democratice şi prospere, cu o voce influentă în problemele globale ale lumii contemporare.
Cu privire la “mini-criza gazului”, este de remarcat că Ucraina şi Republica Moldova, împreună cu Federaţia Rusă, România, Turcia, Grecia şi alte şase state membre ale OCEMN, conlucrează de peste 13 ani pentru dezvoltarea între ele a unei ample cooperări subregionale, întemeiate pe interesul comun al accelerării progresului lor economic şi social şi al soluţionării prin eforturi unite a problemelor specifice din această regiune. Crearea unor infrastructuri energetice moderne şi dezvoltarea cooperării multilaterale în domeniul energiei în general au constituit de la început o prioritate în cadrul acestei organizaţii. Dacă termenii categorici ai măsurii care a provocat furtuna politică dintre cele trei state au constituit o surpriză, soluţiile la care s-a ajuns prin negocieri apar ca o expresie a spiritului de înţelegere pe care se întemeiază activităţile din cadrul OCEMN.
Pentru alte state europene, a căror economie este legată de importuri crescânde de petrol şi gaze din Federaţia Rusă, recenta “mini-criză a gazului” ridică problema încrederii pe care acestea o pot avea în siguranţa şi stabilitatea cooperării lor cu Rusia în materie de energie.
Asumarea de către Austria a preşedinţiei Uniunii Europene pentru prima jumătate a acestui an nu este mai puţin semnificativă. Preluând această înaltă demnitate, Austria a subliniat că o prioritate a preşedinţiei sale este sprijinirea efectivă a proceselor de pregătire a României şi Bulgariei pentru admiterea în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Ca stat dunărean, legat tradiţional de ţările din Sud-Estul Europei, Austria înţelege mai bine decât mulţi alţi membri ai Uniunii Europene însemnătatea ieşirii acesteia la Marea Neagră prin admiterea celor două ţări. De aici, încrederea că Austria va aduce partea sa de contribuţie la stabilirea unei conlucrări de substanţă între Uniunea Europeană şi OCEMN, ca parte a proceselor de integrare europeană.
Uniunea Europeană are, desigur, un interes major în extinderea sa graduală şi în consolidarea stabilităţii în această importantă parte a Europei. La rândul lor, ţările din regiunea Mării Negre aspiră să adere, atunci când vor fi gata, la Uniunea Europeană sau să dezvolte cu aceasta raporturi speciale de cooperare. De aceea, construirea unei conlucrări substanţiale între Uniunea Europeană şi OCEMN este pe deplin întemeiată şi justificată.
Într-adevăr, OCEMN a situat de la început printre activităţile sale prioritare câteva domenii de interes fundamental pentru statele membre, dar care interesează, totodată, în cel mai înalt grad, Uniunea Europeană, precum şi toate celelalte ţări de pe continent. Aceste domenii cuprind modernizarea infrastructurilor regionale de transport, comunicaţii şi energie; protecţia mediului înconjurător; combaterea crimei organizate, a traficului ilicit cu stupefiante, arme şi persoane, precum şi a terorismului şi a migraţiei ilegale; cooperarea în eliminarea consecinţelor catastrofelor naturale; încurajarea de soluţii la conflictele “îngheţate” din regiune. Se înţelege că lipsa de resurse financiare suficiente şi reţinerea manifestată de potenţialii investitori din afara zonei în a angaja fonduri în proiecte avansate de OCEMN în condiţiile menţinerii incertitudinilor din această parte a Europei au împiedicat progrese spectaculoase în realizarea acestor proiecte. Tocmai de aceea, stabilirea unei legături vizibile între Uniunea Europeană şi Organizaţia de Cooperare Economică a Mării Negre ar deschide perspective pentru realizări notabile în extinderea cooperării subregionale în domeniile menţionate.
Declaraţia privind întărirea cooperării cu Uniunea Europeană, adoptată la ultima reuniune ministerială a OCEMN, este, în fond, o pledoarie pentru o implicare mai mare a Uniunii Europene în proiecte vizând accelerarea dezvoltării şi întărirea stabilităţii regiunii extinse a Mării Negre, în interesul integrării europene şi al păcii şi securităţii generale.
La o recentă conferinţă la Viena, coordonatorul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, dr. Erhard Busek, a reamintit că aderarea Suediei şi a Finlandei la Uniunea Europeană în 1995 a avut ca efect extinderea considerabilă a participării UE la sprijinirea cooperării subregionale în zona Mării Baltice şi în spaţiul scandinav. Creditul pentru această orientare a Uniunii Europene faţă de Nordul Europei revine, în mare măsură, Suediei şi Finlandei care, ca noi membri ai UE, au oferit argumentele necesare în favoarea unei asemenea poziţii din partea Uniunii. În mod similar, a spus dr. Busek, admiterea României şi Bulgariei în UE conferă celor două ţări riverane la Marea Neagra principala răspundere pentru a pleda la Bruxelles cauza necesităţii şi oportunităţii participării mai substanţiale a Uniunii Europene la înfăptuirea proiectelor de interes European din aceasta regiune. O asemenea conlucrare între cele două organizaţii ar da contur unei Dimensiuni Pontice a UE, similare Dimensiunii Nordice a acesteia.
Deţinerea de către Austria şi România a preşedinţiei UE şi, respectiv, a OCEMN oferă celor două ţări, care manifestă un interes special faţă de problemele Mării Negre şi ale Europei de Sud-Est, un excelent prilej pentru a iniţia, împreună cu Grecia – singurul membru al UE şi, în acelaşi timp, membru fondator al OCEMN – discuţii preliminare vizând elaborarea unui program de cooperare între cele două organizaţii în domenii de interes comun.
Nicolae Micu
Fost ambasador la Consiliul Europei