Iata ca cineva a avut initiativa de a revigora o frumoasa traditie, poate in speranta ca va izbuti sa atraga din nou tinerii spre lectura traditionala.
Dar, cum ne pricepem atat de bine sa ne “dam cu stangu’-n dreptu”, si cum de la intentia buna pana la punerea ei in practica e cale lunga, am asistat la un spectacol greu de definit, care in mod cert nu a dus la rezultatul scontat de organizatori.
Si, ca sa ma explic, va prezint “ingredientele” acestui spectacol: putin lichid amniotic, personaje tragi-comice (fara o personalitate anume), cativa scriitori inadaptati, onomatopee si strigate, ceva imaginatie naiva, o doza (sau, poate, supradoza) de frustrare si, cel mai important, un spirit de fronda total inoportun… fronda la tot ceea ce ar putea fi frumos.
O reteta demna sa ridice nivelul spiritual si emotional al tinerilor, nu-i asa? Mare atentie: sa nu cumva sa scapati in amestec nici un strop de sensibilitate! Nu se potriveste la gust si ar putea strica tot…. Si nu am vrea sub nici o forma sa compromitem reteta unei “opere” postmoderniste….
Scriitorii prezenti la lectura publica de la liceul “Sf. Sava” par a fi urmarit cu strictete reteta si rezultatul a depasit orice asteptari… Consternarea totala din partea publicului nu a venit ca o surpriza, avand in vedere ca cei prezenti erau in marea lor majoritate elevi de liceu, neinitiati in manifestarile “patologice” ale postmodernismului romanesc.
Elevii venisera la o mult-asteptata lectura a celor mai importanti scriitori romani contemporani (dupa cum se anuntase in circulara venita in licee).
Insa, ajunsi la “Sf. Sava”, surpriza! In locul lui Cartarescu, Ana Blandiana, Liiceanu si Plesu, ne-au onorat cu prezenta o serie de ilustri necunoscuti – toti membri in Uniunea scriitorilor, prezidata de Dl. Manolescu.
Probabil ca aceasta lectura a fost o gluma sadica din partea celui mai sus mentionat, care, in mod surprinzator, nu a dat dovada de exceptionalul lui spirit crtitic si in ceea ce priveste selectia vorbitorilor.
Poetii si prozatorii prezenti ne-au recitat – cu patos, ce-i drept – opera din volumele lor proaspat publicate. Sub deviza “cititi ceea ce va spunem noi”, am asistat la insiruiri de semi-obscenitati, agresiuni verbale cu adresa necunoscuta si multe, foarte multe frustrari.
In sala, rasetele inabusite ale elevilor erau intrerupte cand de aplauze extaziate (nu stim inca daca ironice sau nu), cand de vreun “raget” cutremurator al scriitorilor. In aceeasi stare de soc era si d-na Mioara Mantale, prezenta si ea pe scena, care in final ne-a explicat ca aceasta actiune a fost posibila numai datorita generozitatii sponsorilor (ale caror nume, din pacate, nu le pot mentiona).
Nu ne ramane decat sa le multumim celor care au avut initiative de a ne prezenta un fel de arta, pe putin spus inedita. Si nu ne ramane sa speram decat ca, pe viitor, aceste initiative (laudable de altfel) sa se prezinte sub o forma mai digerabila…
Miruna Beti
Nici ca se poate aplica mai bine si în secolul XXI expresia lui Juvenalis – PANEM ET CIRCENSES! Scopul era de a se tine în frâu plebea ignoranta în perioada decaderii Imperiului roman, dar este perfect valabila si în ziua de azi. Chiar si Lorenzo Magnificul, treisprezece secole mai târziu, afirma ca „pâinea si serbarile tin poporul linistit”, era de fapt o politica de distragere a atentiei de la revendicari civice. În Sicilia, Burbonii aplicau politica celor trei F – feste, farina, forca = „sarbatori, faina, spânzuratoare”. Expresia ramâne valabila si în zilele noastre, deoarece privind retroactiv, cu zeci de ani în urma, sa ne amintim de interesul pentru meciurile de football, la excesul de timp petrecut în fata televizoarelor si la manipularea prin diversiune, menite sa abata atentia populatiei de la problemele importante. Acum, lucrurile „s-au schimbat”, în sensul ca atât la televiziune, cât si în diversele, asa-zise, centre culturale, nu sunt promovati scriitorii consacrati, artistii talentati si de renume sau adevaratii cântareti. Se promoveaza nulitatile, vulgaritatea, exhibitionismul.
Sa nu uitam maxima – CUM E TURCUL SI PISTOLUL.