Nu este nici un secret pentru nimeni ca SOMNUL face parte din viata fiecarui individ, constituind /cea de-a doua emisfera a fiintei umane/. Atât somnul cât si perturbarea sa de prost augur – insomnia – prezinta înca nenumarate pete albe.
Personal am observat ca sunt unele nopti în care somnul ne este profund si prelung, în vreme ce în altele, dimpotriva, superficial si scurt, desi zilele care au precedat aceste nopti sunt relativ identice sub raportul desfasurarii lor, precum si al încarcaturii tensionale si lucrative. Am observat ca sunt nopti în care desi nu am dormit mai mult de 3-4 ore, m-am trezit perfect odihnita, nopti care au contrastat însa în mod flagrant cu altele în care desi am dormit clasicele 7-8 ore, m-am desteptat mai obosita si lipsita de vigoare psihica. Ca atare mi-am pus de multe ori întrebarea, de ce? si nu numai mie, ci am încercat cu umilele mele cunoasteri în materie, un sondaj fata de cunoscutii mai apropiati sau mai îndepartati, pentru a ajunge la o oarecare concluzie.
Unii mi-au spus ca sunt nopti în care nu aud soneria ceasului desteptator, contrastând cu cele în care aud cu promptitudine si usurinta aceasta sonerie, desi somnul care precede acest moment a fost la fel de reconfortant si de mai lunga durata. Altii mi-au spus ca în timpul somnului (printre care si subsemnata), culcându-se cu anumite idei sau probleme care i-au preocupat în timpul zilei, le-au gasit rezolvarea, motiv pentru care se trezesc imediat din perioada de somn, trecând la cea de veghe, urmând trezirea definitiva si notarea ideilor care i-a preocupat, de teama de a nu le uita.
Sunt cazuri în care unele bauturi alcoolice precipita somnul unora, altele, cum ar fi berea, produce somnolenta sau chiar somnul. Am constatat de asemenea ca la munte sau într-o localitate linistita, fara mare trafic de vehicule, trenuri etc., se doarme mai bine decât la mare. Unii dorm mai bine în camere încalzite moderat, si bine aerisite, chiar de 2-3 ori/zi si în special înainte de culcare, fie iarna, fie vara, decât cei care dorm în camere supraîncalzite si neaerisite. De asemenea, sunt unii care folosesc tranchilizante, somnul chimic, somn care nu se aseamana cu somnul natural.
Întrucât nu am suferit si nu sufar de insomnie, cu toate ca am vârsta senectutii, continui sa am un somn normal de 7-8 ore/24h. (conform normelor stabilite de specialisti), somn de fapt pe care l-am avut si in tinerete. Cert este ca bioritmul meu de activitate este identic cu cel avut la tinerete, atunci când am început activitatea profesionala la vârsta de 22 ani, întotdeauna culcându-ma spre miezul noptii si trezindu-ma la orele 7 dimineata – cum se spune pe-aici, /mon horloge biologique/ este /couche tard, lève tôt/, nemodificându-se cu nimic, dar pastrând acelasi ritm de viata, adica activ. Am un somn normal, sanatos si nu am folosit si nu folosesc nici un fel de somnifer chimic, nici chiar infuziile de plante calmante, cum ar fi musetelul.
Ma consider fericita si din acest punct de vedere, întrucât în jurul meu, în aceasta societate capitalista, unde majoritatea tinerilor se plâng ca lucreaza prea mult, sunt obositi aproape tot timpul, sunt nervosi, nu reusesc sa-si gaseasca si alte preocupari extraprofesionale, ca sa nu mai vorbesc de preocuparea pentru educatia copiilor. Ori, cu toate ca /comparaison n’a pas raison/, nu vad de ce tineretul de azi, care sunt liberi si independenti, ar fi mai „stressati si depresivi” decât generatia mea, traita sub comunism, când /Sabia lui Damocles/ se arata amenintatoare zilnic…
Una dintre motivari, din punctul meu de vedere, este ca în acele vremuri ne multumeam sa fim sanatosi, ca scapasem de închisori si razboi, ne multumeam cu putin si oricum nu traiam din VISE, care stiam bine ca nu se vor putea îndeplini. Practic, ne multumeam cu ce aveam si stie toata lumea care a trait epoca, ce puteam obtine… Astazi tineretul traieste din VISE, dar le si vor realizabile, însa, cum nu întotdeauna socoteala de-acasa, se potriveste cu cea din târg, apar insomniile, stress-urile, depresiunile, de multe ori cu final tragic, uneori intervenind drogurile si alcoolul.
Nu am înteles si nu voi întelege niciodata, de ce majoritatea persoanelor active în zilele actuale, procentul depresivilor si altor maladii psihice, au crescut vertiginos? Procentele variaza de la tara, la tara, dar pot afirma ca în Canada, dupa ultimele statistici medicale, aproximativ 80% din cei activi, si în special femei, sunt depresivi, în schimb în tarile Lumii a treia, aproape ca nu exista bolnavi depresivi. Motivarile invocate sunt multiple, unele plauzibile, altele nu, dar cauzele predominante sunt – incertitudinea zilei de mâine, dorinta de a obtine mai mult decât posibilitatile materiale, tentatia de a agonisi mult într-un timp foarte scurt, în special tineretul, care din primul an de munca doresc sa aiba TOTUL – proprietate, masina, voyage-uri etc. Posibil este, însa cu ce sacrificii? Toate acestea se pot rezolva cu împrumuturi la Banca, plati în rate interminabile, ipoteca etc., în fond, bancile si o parte din veniturile statului traiesc din taxele si dobânzile bancare. Este drept, sunt foarte multe avantaje în toate domeniile, dar cum nimic nu este gratis, greutatea cade pe umerii consumatorului, care daca nu este echilibrat mintal si deci material, falimenteaza sau ajunge în spital.
*******
Pe scurt am trecut în revista unele cauze ale insomniei, dar nu m-am limitat la ceea ce afirm eu din experienta, ca atare am cercetat si am gasit unele raspunsuri la întrebarile mele, probabil si a altor cititori si voi reda în continuare, fragmentat, constatarile Dr.Arcadie PERCEK, medic, profesor si om de mare cultura profesionala si universala, si nu în cele din urma OM DE SUFLET, din pacate decedat în anul 1998. A publicat foarte multe carti de specialitate, articole în publicatii de specialitate si nu în cele din urma conferinte la televiziunea româna, congrese în strainatate.
Personal, am avut privilegiul sa-i stenografiez majoritatea lucrarilor, pe o perioada de 25 ani, motiv pentru care voi reda cele ce urmeaza:
Într-una din cartile aparute în anul 1991 – întitulata UNIVERSUL COMPLEX AL INSOMNIEI, voi cita câteva fragmente /ad litteram/ , în care Dr.Percek afirma urmatoarele:
” Insomnia este pe punctul de a deveni – unii sustin ca chiar a devenit – o a doua natura a omului modern, a omului civilizatiei tehniciste, ea afectând un numar din ce în ce mai semnificativ de oameni, patrunzând din ce în ce mai pregnant în habitusul lor existential, viciindu-le viata si implicit gândirea.
În secolul trecut (XIX) o noapte alba pe care o acuza un bolnav ridica medicilor severe probleme de diagnostic pozitiv ca si diferential, pentru ca, în zilele noastre, ca urmare a faptului ca isomnia este atât de raspândita, aceasta sa nu mai ridice atât probleme de diagnostic, cât mai ales de terapie, considerându-se ca la originea ei stau cauze ce tin de însusi specificul civilizatiei moderne, dupa cum stim deosebit de alerta si de consomptiva din punct de vedere nervos.(…)
„Dormim nu numai mai putin decât semenii nostri din /civilizatiile preindustriale/ ci si mai precar, ca urmare a faptului ca somnul ne este superficial, agitat sau în repetate rânduri întrerupt, motiv pentru care somniferele s-au înmultit ca ciupercile. (…)
Contrar asteptarilor, practica curenta ne-a demonstrat ca apelul la somnifere, adica toata aceasta pletora medicamentoasa existenta în acest domeniu, n-a rezolvat nici pe departe problematica complexa a insomniei, evaziunea chimica pe care o confera somniferele dovedindu-se o solutie nu numai nesatisfacatoare, ci în unele cazuri chiar periculoasa, si asta pentru simplul motiv ca, cel putin pâna la ora actuala – „il n’y a aucun médicament qui induise parfaitement un someil phisiologique” – asa dupa cum se exprima o mare somitate franceza din domeniul medicinii – J.LYON.(…)
„Somnul este conditionat, de fiziologia propriului nostru organism, asadar de fiziologia ce ne caracterizeaza, deci somnul ne mai este conditionat de propria noastra cultura si filozofie. Somnul îsi face aparitia în perimetrul existentei umane începând chiar cu a saptea luna a vietii intrauterine, când cercetatorii au decelat existanta unor cicluri scurte dar complete de somn.Trecând la noul-nascut, vom preciza ca acesta doarme în jur de 22 ore din 24, durata care la doua luni se reduce la aproximativ 14. Consemnând în continuare diminuarea somnului pe masura înaintarii în vârsta, vom preciza ca la 2 ani se doarme în general 12 ore din 24, la 20 ani, deci în plina tinerete, între 8-9 ore, pentru ca la senectute, somnul sa se reduca la 4-6 ore. Ceea ce este si mai interesant, tine de faptul ca desi unii dorm în jur de 4-5 ore, se trezesc totusi usor si se simt bine odihniti si revigorati, în vreme ce altii se scoala cu dificultate si obositi, chiar daca au cumulat valori duble ale somnului obisnuit.
Astfel Petru cel Mare, Faraday, Edison, Lenin si înca multi altii, faceau parte din prima categorie, în vreme ce fabulistul rus Krîlov, numai unul din multele exemple, facea parte din a doua categorie. Deci, nu durata somnului conteaza în esenta, ci calitatea lui si cum ne simtim dupa acest somn. De altfel, studii de specialitate au demonstrat ca /cei care dorm putin în mod obisnuit, beneficiaza de un somn mai profund si în consecinta mai reconfortant decât cei care, tot în mod obisnuit ,dorm mult/. (…)
„În privinta somnului si a bioritmurilor, de mult timp se cunoaste faptul ca un infailibil metronom cosmic, exercita influente precise în Univers si în viata noastra. Gratie lui, cei care tin de biologia materiei vii, se supun unor ritmuri nu numai inevitabile, ci si profund modificatoare. „Dictatura” ritmurilor este resimtita nu numai de fiecare planta sau animal, luate în ansamblu, ci si de aproape fiecare din organele lor constitutive luate separat. /Orologiile interne si externe/ indica animalelor care hiberneaza, când sa se retraga în vizuine, iar pasarilor care migreaza, când sa se astearna spre nesfârsitele lor drumuri sezoniere.
Gratie acestei dependente cu caracter complex, suntem în permanenta interactiune cu evenimentele Cosmice. O multitudine de ritmuri marcheaza aceasta dependenta, fiind vorba de ritmurile sezoniere impuse de rotatia Pamântului în jurul Soarelui, de ritmurile bianuale concretizate de hibernatia si estivatia unor animale, de ritmurile tidale, respectiv marcate de maree si concretizate în flux si reflux, de ritmurile selenare, circadiene si nictimerale. (…)
„Întregul organism reprezinta un conglomerat de ritmuri. Nu exista organ care sa nu-si aiba propriile sale ritmuri de functionare. Bioritmurile reprezinta pentru fiinta umana mijloace nu numai eficiente, ci si indispensabile de aparare si de supravietuire, tot ele reprezentând forme de adaptare a functiilor vietii la factorii mediului ambiant, cu rol atât de precis în conservarea speciei si în buna desfasurare a proceselor vitale, ca si metode de expresie a permanentului dialog dintre om si natura.
Agitatia unor persoane în vârsta, a alcoolicilor, a acelora care prezinta tulburari psihice de tip crepuscular, care apar în timpul somnului, pastrând posibilitatea de a executa acte motorii complexe, cum sunt somnambulii, indica certe dependente de influentele nictimerale asupra comportamentului psihic.(…)
***************
Studiul Dr.Percek este amplu, dar închei cu urmatoarea concluzie ce-i apartine: „De multa vreme se cunosc nu numai influentele benefice ale somnului în ceea ce priveste stimularea sanatatii si mentinerea ei, ci si acelea exercitate tot de aceasta stare normofiziologica în ceea ce priveste ameliorarea sau chiar vindecarea anumitor boli. Cu alte cuvinte, de mult s-a observat cum ca oamenii care dispun de un somn bun, sunt mai bine dispusi, mai sociabili, mai activi si mai eficienti în tot ceea ce întreprind si, implicit mai sanatosi decât aceia cu un somn precar, care, din acest motiv sunt apatici, lipsiti de tonus vital si apetit lucrativ, fragili si de asemenea mai susceptibili de a contacta diverse boli fizice, si nu în cele din urma psihice, cum este Depresiunea.
Aceasta este ratiunea pentru care initial în mod empiric, iar ulterior de pe pozitii riguros stiintifice, s-a constatat ca SOMNUL REPREZINTA UN AUTENTIC REMEDIU”.(…)
Închei cu o cugetare /bengaleza/: „Ascetul, bolnavul, necajitul si cel care detine prea multe bunuri, nu pot dormi linistiti”, la care mai adaug /Noaptea este cel mai bun sfetnic/.