Teoretic, aceasta ar trebui să o facă Banca Naţională. Numai că ea continuă să păstreze ţinta de 5%, asta în ciuda faptului că majoritatea specialiştilor se pronunţaseră asupra imposibilităţii atingerii acestei ţinte. Recent, misiunea FMI din România a anunţat că o ţintă de 6,5% ar fi perfect realizabilă pentru anul acesta. De altfel, inflaţia pe ianuarie anunţată de INS spulberă orice iluzie că am mai putea avea o inflaţie pe 2006 sub 6%.
Cu doar doua zile înainte ca INS să comunice public rezultatul calculelor privind inflaţia din ianuarie, BNR a anunţat un pachet de măsuri monetare şi decizia de a lăsa neschimbată ţinta de inflaţie: 5% plus sau minus un punct procentual. Dacă înainte de comunicatul statisticii analiştii din piaţă erau sceptici în privinţa acestei ţinte de inflaţie, acum părerile converg: anul 2006 nu se va încheia cu o creştere medie a preţurilor de sub 6%.
Consiliul de administraţie al BNR consideră că menţinerea ţintelor de inflaţie anunţate anterior de 5% pentru anul 2006 şi 4% pentru 2007 în condiţiile implementării imediate a unui ansamblu de politici economice restrictive şi oferirea unei perspective pe termen mediu pot ancora mai bine anticipaţiile, asigurând astfel realizarea mai uşoară a dezinflaţiei efective şi a procesului de convergenţă cu Uniunea Europeană – spunea BNR în comunicatul din 8 februarie. Întrucât este greu de crezut că reprezentanţii BNR nu cunoşteau deja rezultatul calculelor de la INS, conferinţa de presă de miercuri în care se va da publicităţii Raportul asupra inflaţiei va trebui să lămurească cu ce mijloace specialiştii BNR văd realizabilă inflaţia de 5%.
Majorarea programată a preţurilor la utilităţi, îndeosebi la energia termică şi electrică, este cea care aduce cele mai multe presiuni inflaţioniste, iar aceasta va conduce cu siguranţă la inflaţie peste aşteptările BNR.
Este posibil acum ca BNR să aştepte din partea guvernului un calendar al scumpirilor preţurilor administrate şi abia apoi să revizuiască ţinta de inflaţie, acceptând un derapaj mai mare anul acesta pentru a salva ţinta de inflaţie anul viitor.
Chiar şi aşa, rămâne întrebarea de ce se cramponează BNR într-o ţintă oricum imposibil de atins. Mai ales că ar fi deja a doua ratare a BNR, după ce anul trecut a depăşit ţinta de inflaţie iniţială cu 1,6 procente şi pe cea rectificată cu 1,1 procente cu consecinţe destul de neplăcute privind credibilitatea băncii naţionale. De altfel, sugestia FMI a fost clară, o ţintă de 6,5 ar fi perfect fezabilă, ceea ce ar reprezenta oricum o performanţă onorabilă, însemnând o reducere cu 2 procente.
Pe de altă parte, păstrarea unei ţinte prea ambiţioase poate duce la „demoralizare” şi să aibă chiar un efect inflaţionist, în ideea că „dacă tot nu ne încadrăm în ţintă…”
Surprinde însă decizia luată recent de BNR de a ridica dobânda de intervenţie, când, în mod normal, reacţia de luptă a împotriva inflaţiei ar fi fost din contră, reducerea acesteia. Să ne reamintim că FED şi BCE au redus rata dobânzii până la minime record pentru a lupta cu inflaţia şi au început să o crească abia după ce pericolul în sine a fost îndepărtat. Astfel că, dacă BNR ar fi avut în centrul politicii sale inflaţia, ar fi adoptat măsuri în consecinţă. Or, procedând astfel, ea arată că este mai preocupată de cursul valutar şi de deficitul bugetar (măsura de majorare a dobânzilor are ca efect reducerea consumului şi creşterea economisirii).
Impresia pe care o lasă astfel Banca Naţională este că va continua politica de anul trecut de jonglare cu mai mulţi pepeni. Anul trecut a ratat din acest motiv toate ţintele şi a avut o contribuţie decisivă la ratarea ţintei de inflaţie şi la reducerea creşterii economice şi nu văd de ce anul acesta ar avea alte rezultate.