Am fost educati sa ne autoperfectionam, si asta nu pentru noi, ci pentru a fi cit mai eficienti intr-o societate, in care cel putin teoretic se pretindea ca fiecare contribuie cu cit si cu ce poate, iar retribuirea ii este data dupa necesitatile pe care societatea o considera. Criteriile sus enumerate sint subiective in functie de conducerea societatii. Asa a aratat proslavitul Comunism postbelic.
Deh, nu ne-am putut alege, nici perioada si nici locul in care ne-am nascut. In schimb ne-am putut alege locul in care sa traim, chiar daca acest lucru a luat timp si a fost in contradictie cu ideologia cu care am fost indoctrinati.
Ne numaram printre putinii fericiti, care am reusit sa intelegem frumusetea ideologiei ca filozofie, dar am inteles si limitele societatii de-a o pune in practica. Am parasit meleagurile mioritice in care ne-am nascut si ne-am format, si ne-am aciuit pe alte meleaguri, cautindu-ne pe noi insine.
Ca orice fapt social, fiecare miscare are timpul ei de desfasurare. Timpul filozofic din pacate e mai lent ca timpul terestru, asa ca trebui sa invatam de la ursi cum sa hibernam intre doua experiente filozofice, caci se pare ca o singura viata nu-i suficienta sa degustam cit mai multe filozofii de viata. Ca sa condensam timpul filozofic am fost invatati sa citim, sa analizam si sa ne formam cerc de prieteni in care sa ne dezbatem nehotaririle, cautindu-ne sprijin si indrumare.
Si eu, ca de altfel multi dintre prietenii mei redescoperim filozofiile orientale si ma simt reintinerit de modul si unghiurile in care sint privite lucrurile si evenimetele in zona Stelei Sudului, eu fiind format si educat in zona Stelei Polare. Nu-mi neg educatia de care sint mindru; sint fericit de modul in care am fost educat de-a percepe NOUL, de-al integra ca o completare si complementare a celor stiute. Filozofia Stelei Sudului, priveste corpul-mintea-sufletul ca o trinitate inseparabila, iar astazi si eu consider ca auto-cunoscindu-ne trinitatea e corecta.
Fata de auto-perfectionarea din copilarie si din tinerete, auto-cunoasterea la care incerc sa ajung in aceasta etapa a vietii, ma intinereste si imi da aripi noi.
Fata de societatea rigida in care m-am format, astazi savurez dezvoltarea si integrarea inter-disciplinara. In fond si la urma urmei nimic nu este pur in sens fizico-chimic, totul este un complex care formeaza ambianta si substanta umana. Cu cit inaintam mai mult intr-un domeniu, ne surprindem cit de putin stim si cit de limitati sintem in asa numita marea creativitate umana.
Totusi trebuie sa remarc ca limitele geografice se estompeaza, si asta nu din considerente politice, ci economice; in fond si la urma urmei, important e efectul si nu motivul. Incet dar sigur ne indreptam spre visul vizionarilor, ne indreptam spre o lume fara granite.
Cel putin pot sa astern pe hirtie o lume pasnica, pozitiva si creativa. Daca generatia mea nu o va savura, sper ca macar generatiile viitoare sa se desfete in ea.