Amona nu este o localitate, nici o asezare macar…
Amona este un grup de 7 case, langa Piata -nefolosibila acum- a partii vestice a Hebronului, aproape de cele cateva de familii de colonisti care stau in acea zona a orasului.
Tensiunea intre colonisti, palestinieni si uneori soldatii care ii pazesc, atinge de multe ori puncte maxime, multa ura si intoleranta.
Construita ilegal, pe pamant proprietate palestiniana, Amona este unul din nenumaratele mici asezari pe care guvernul Israelian si-a luat obligatia sa le darame, restituind palestinienilor pamantul.
Ca atare, guvernul dispune evacuarea ei, tribunalul intareste hotararea, se trece la executare ….
si aici intra in joc politica… fiecare parte vrea sa faca „show” inainte alegerilor…
Asa se face ca la cei 20 locuitori se adauga alti 3000, iar executorul, guvernul in speta, mobilizeaza 4000 de soldati si politisti.
Nu m-as fi ocupat de lucruri ce par la prima vedere de interes local, nesemnificative cititorilor din alta parte a lumii, daca nu m-as gandi ca absurdul acestei situatii poate fi intalnit usor si in gradina altora.
De ce? Pentru ca intervine politica, politica care a ajuns o oglinda care stramba fata lucrurilor, le deformeaza, le urateste.
Politica celui de la putere care vrea sa-si arate eficienta, politica celui din opozitie care vrea sa-i arate ineficienta.
Miza este mare, jocul devine periculos….
Se aduna sute de tineri care lasa scoala, familia, ca sa se alature luptei care li se prezinta dreapta si necesara.
Si ei cred, cred pentru de mici aud aceleasi lucruri, pentru ca dascalii lor si politicienii le amintesc mereu, mereu.
Cred cu infocare, cu ardoarea si puterea profunda a tineretii… cineva vrea instrainarea pamantului sfant al tarii, cineva colaboreaza cu dusmanul, cineva tradeaza….
Cine? Desigur, guvernul si cine e in fruntea lui.
Dar guvernantii cred la randul lor ca dreptatea le apartine, legea… legea trebuie respectata si aplicata.
Altfel ne paste anarhia si ce-or sa zica americanii, englezii, restul lumii? Ne-am angajat, am promis …
Si in plus vin alegerile, diferenta intre stanga si dreapta pe harta politica se micsoreaza, mai toti sant de centru, desi nu vor sa recunoasca.
……
Tinerii continua sa se adune…apare si armata… multa… cu cai… cu bate… cu casti…
Colonistii fac provizii de pietre, ulei, vopsea, soda caustica.
Se dau ultimatumuri, se strang randurile, caii se cabreaza, nimeni nu mai simte vantul dur, aerul rece.
Acoperisurile caselor sant pline de colonisti, urcarea soldatilor e inceata, seamana cu un asediu,
zboara pietre, se aud bufnituri, tipete, apare sangele, apar ranitii, creste ura, creste intoleranta, nervii cedeaza…
Intr-un final se reuseste evacuarea, cele 7 case goale si inutile sant daramate.
Scopul e atins, guvernul a demonstrat, colonistii au demonstrat, fiecare crede ca a reusit.
Ziarele au subiect gras, mass-media are poze si are sange.
Dar cum ramane cu tinerii? Sunt o generatie, sunt viitorii tati si bunici, au ridicat mana unii la altii, s-au privit cu ura si rautate, s-au ranit… soldati si colonosti… tineri si tineri…
E nobil sa lupti pentru o idee, dar e atat de trist sa ai o idee fixa.
Trist si periculos.
Este ceea ce nu au inteles conducatorii, care nu au reusit nici in ceasul al 12 sa auda glasul ratiunii.
Eu n-am inteles chiar ultima parte, cam eliptica, aceea cu conducatorii care n-au inteles glasul ratiunii. Ce vrea sa spuna?
Intreb ca unul din afara, nefamiliarizat cu problema in discutie.
Aveti perfecta dreptate… „cin’ le paste, le cunoaste „…
Ma refer la conducatorii administrativi dar mai ales spirituali ai colonistilor, inchistati in ideea de a nu ceda nici un milimetru de pamant, cu orice risc sau sacrificiu. Nici chiar pentru a obtine pacea. Idee neimpartasita de o mare parte a populatiei si care in plus a determinat o sciziune si o separare intre extremisti si cei moderati.
Nu de mult, aceasta conducere spirituala, prin permanenta incitare a dus la asasinarea lui Rabin.
Iar pe de alta parte, guvernul, care furat de propaganda alegerilor, a ales cea mai rea varianta, aceea a infruntarii directe, parasind destul de repede dialogul.
Si cine au fost in scena de fapt? Tineri colonisti si tineri soldati sau politisti, intr-o infruntare disproportionata si inutila.
Multzam fain pentru clarificare. Cam asha tre’ conduse discutziile, fara a acuza neaparat pe
preopinent de idei preconcepute. Nu de alta, da’ preopinentu’ e in general chiar de buna credintza. Bravo!
Amona este rezultatul politicii duse de toate guvernele israeliene din 1967 si pina in zilele de azi.
Poate ca Amona o sa fie semnalul de alarma care sa duca o schimbare radicala in politica israeliana. Nu numai in politica teritoriala ci si in invatamint, „toleranta religioasa” si alte aspecte legate de democratia gresit inteleasa, lucru ce duce la anarhie.