ÎN LOC DE EPILOG

De Crăciunul anului 1961 am avut bucuria de a sta cu fratele meu Nelu în celule învecinate la Botoşani, putând comunica între noi.
Am profitat pentru a trimite mamei un răvaş care, chiar dacă nu a ajuns la destinaţie atunci, a ajuns totuşi până la urmă.
Îl inserez aici in loc de epilog:

Colind mamei

Nu mai plânge-n seara asta, mamă,
Peste tot tristeţea se destramă
Când păstorii fericiţi se-adună,
Să aprindem pomul împreună.

Pune-n raza stelei călătoare
Lacrima din dorul ce te doare;
Încălzeşte peştera de oi
Cu căldura pregătită pentru noi.

Las’ să ardă-n cununiţa lui Isus
Suferinţa anului care s-a dus.
Tu colindă Domnului în sfânta zi
Bucuria fără margini ce va fi.

Matei si Nelu