Mă târam pe frontiera ungară
Înarmat până-n dinţi.
De dincolo mă urmăreau grănicerii
Îmbrăcaţi în verde-camuflaj;
Gata să dispară.
O vulpe roşcată,
Cu drapelul reconcilierii,
Îmi făcea cu ochiul vicleană.
Dar ce, eram chiar prost?
Nu ştiam că totul era
Doar o încercare de racolaj?
Nici o teamă!
Era născută moartă!
Şi să nu vă mai spun
Că au început să tragă!
Am intrat în adăpostul antinuclear.
Simţeam gloanţele cum zboară
Ca nebunele, pe lângă fular.
Nu era pentru prima oară!
Brusc, a apărut doctorul Vrabete.
Toţi au început să sâsâie de printre paturi,
Să strige „şase, şase!”
Degeaba. Era prea târziu.
„Bravo, domnule general!
Te aştept la mine în cabinet
Să discutăm pe îndelete.
Dar te rog: fără nici un incident!
Poţi să îţi iei întregul arsenal.”
„Dar, domnule doctor!
Mi se pare normal!”
Dan David, Los Angeles, 05-05-2005.
„Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul”
sase, sase
sase, sase
bianca
poezie de tip nou, sa zicem prozaica dar scrisa poetic
daniel