…Drogurile exista de când umanitattea si ca folosirea substantelor stimulante sau euforizante, au fost întotdeauna obiectul de discutii politice, de felul cum ele au fost prezentate în numeroare ritualuri culturale?
Astfel, în secolele XVI-XVII, alcoolurile puternice, cafeaua si tutunul erau considerate ca produse \”suspecte\”. Elita culturala si reprezentantii autoritatilor politice si morale se temeau ca libertatea accesului de catre massa populara, fara control, poate ameninta structurile puterii si ordinea divina. În secolul al XIX-lea, societatea evoluând rapid, în Europa, autosubzistenta – la nivelul de familie – putin câte putin a disparut, multa lume fiind subalimentata, cacaoa, cafeaua, hashishul, opiumul, ceaiul de China, tutunul si alcoolul facându-si loc în caminele saracilor ca baza alimentara. Alcoolul în special servea la potolirea setei, diminua pofta de mâncare si nu în cele din urma îndeparta grijile, facând ca muncitorii sa uite de rigorile lucrului în fabrica, iar daca doza se marea, uitau complet de realitate zilnica, motiv pentru care consumarea alcoolului, în special în clasele defavorizate ale societatii, au patruns cel mai mult.
În anul 1887, dupa dezbateri înflacarate, a fost creata /Regia federala a alcoolului/. Aparitia acestei regii dând însa rapid nastere la aparitia \”prohibitionismului\”, care conducea lupta \”contra otravii pentru om\”. Pe de alta parte, unii afirmau ca berea, vinul sau tuica, puteau face parte din placerile existentei, ceea ce în zilele noastre putem numi – \”calitatea vietii\”; în final, totul este înfloritor, organizat de puternicele organizatii mafiote, criminalitatea fiind în crestere. Prohibitionismul de toate felurile, a condus la consumul de cânepa, sub diferite forme. Se vorbea la epoca respectiva de /canabisul ucigator/. Adolescentii care fumau cânepa, erau considerati un mare pericol pentru societatea americana.
În Statele Unite, canabisul era consumat în special de Negri, prohibitia mergând astfel \”mâna-n mâna\” cu rasismul. Odata cânepa disparând în scopul respectiv, a disparut si folosirea cânepei în scopul fabricarii textilelor, pruductia fiind slabita economic, negustorii de bumbac începând sa se preocupe de fabricarea fibrelor sintetice.
Prohibitia opium-ului a avut de asemenea efecte xenofobe. Dupa 1850, un mare numar de chinezi au emigrat în Statele Unite, o mare parte dintre acestia fumând opium, aveau o excelenta reputatie ca muncitori. Clasa dominanta formata de WASP (white anglo-saxon protestants) nu suportau totusi concurenta \”galbenilor\” – ca buni lucratori. În scopul unei campanii antiorientale, minoritatea chineza a fost tinuta sub observatie si îndepartati, argumentul principal fiind ca ei /consuma droguri/. Cu ocazia diverselor campanii din acea perioada – \”razboiul drogului\”, interesele politice si economice (în special cele ale Statelor Unite) au jucat un rol deloc neglijabil. De la cucerirea Filipinelor, Statele Unite detin hegemonia în toate regiunile Pacificului. Cercurile înstarite ale societatii consumau morfina si cocaina, heroina devenind o problema, atunci când o parte a tineretului, în special din marile metropole americane, au început s-o aprecieze. Consumatorii de drog au fost denigrati, considerându-i toxicomani, criminali, ori bolnavi mintal.
Într-o mare perioada a secolului trecut, opiaceele nu puneau nici o problema pe scara întinsa. Spre exemplu /laudanum/ un elixir cu baza de tinctura alcoolica de opium, era foarte consumata de proletari si de clasele defavorizate, ca un medicament universal. Opiumul brut era importat din tarile Orientului Mijlociu, astfel ca, Confederatia mentinea în timp de razboi, o vasta fabricatie de opium, în scopul asigurarii autoaprovizionarii. Morfina este înca mentinuta si utilizata ca analgezic. COCA, din care se extrage cocaina, este o planta de origine americana, cultivata înca din timpuri imemorabile, de catre civilizatia indigena a acestui mare continent. Cocaina este în special consumata în marile tari industrializate, fiind utilizata de asemenea si într-un amestec intravenos.
În 1938, Alfred HOFFMANN, chimist al Laboratorului de cercetari multinationale farmaceutice SANDOZ, din Bâle (Elvetia), a sintetizat LSD-25, (Ecstasy (MDMA)neînchipuindu-si ca avea în mâna ceea ce va constitui 25 ani mai târziu, o revolutia culturala.
În anul 1942, cu ocazia unui accident de manipulare al acelei substante de laborator, el a experimentat primul \”nucleu\” de LSD. În cartea lui, A.H. intitulata /LSD – MON ENFANT TERRIBLE/, autorul marturiseste cu pasiune nu numai circumstantele acestei descoperiri, dar si povestea lui tumultuoasa, în care autorul se gaseste amestecat.
Substantele psiho-active au fost si sunt folosite în lumea întreaga pentru celebrarea ritualurilor, fiind socotite ca având /origine sfânta, ca plante ale lui Dumnezeu/. Medicii-cercetatori în industria farmaceutica au izolat drogurile cum ar fi LSD sau Ecstasy care sunt, printre altele, utilizate în psihoterapie. Canabisul (extras din cânepa) este cultivat de secole pe toate suprafetele globului, planta care a fost introduse în Lumea Noua de catre spanioli. Alcoolul si alte euforizante au fost întotdeauna utilizate în scop convivial. Stupefiantele au efecte foarte diferite iar putentialul lor narcotic cu riscul de obisnuinta, sunt foarte diferite. Spre exemplu în prezent, anumite substante ilegale, de ex. derivatele din canabis, sunt mult mai putin nocive, decât anumite droguri legale, cum sunt alcoolul si tutunul.
În secolul XX, Conventia de La Haye asupra opium-ului, semnata în 1912, a constituit temelia edificiului prohibitionismului în materie de drog. Textul Conventiei se referea la \”grija umanitara\” pe care este fondata politica de interdictii ale puterilor care au ratificat acest tratat, ramânând ca razboiul contra drogului, declarat cu precadere de Statele Unite, si înainte de toate un razboi contra indivizilor, fie ei consumatori sau producatori. Cu ocazia conferintelor internationale reunite dupa primul Razboi mondial, Statele Unite ale Americii au reluat din nou aceasta operatiune, pentru a impune punctul lor de vedere represiv. Pe atunci era vorba numai de opium, din care se extrage alcaloidul pentru fabricarea heroinei, la care se adauga si cocaina. Între anii 1919 si 1933 a fost practicata prohibitia în Statele Unite. La abolirea acesteia, bilantul a fost dezastruos, întrucât /piata neagra/ a devenit înfloritoare, organizata de puternice organizatii mafiote, criminalitatea fiind în crestere.
Comertul international de droguri permite producatorilor sa difuzeze produsele lor. Taranii din Lumea Treia care cultiva materiile prime naturale nu câstiga decât foarte putini bani vânzând recolta, riscând de a vedea câmpurile otravite si rezervele lor confiscate sau distruse. La fiecare etapa a acestui comert ilegal, plantatia de la vânzatori la revânzatori, marfa devine mai scumpa si se pot câstiga enorme sume de bani. Astfel, crimele organizate sub forma de mafia, se dezvolta fara încetare în scopul de a asigura reciclajul de /bani murdari/.
Din punct de vedere etic si cultural, politica de represiune a drogurilor este profund inumana, spun unii analisti, motivând ca scopul a fost ratat. Se propune gasirea unor metode mai bune de stapânirea acestui flagel distrugator al umanitatii, cu toate ca este vechi ca civilizatia umana. Unii analisti ai flagelului, afirma ca \”predicând\” abstinenta totala pentru toate drogurile, este o iluzie, fiind imposibil de a impune în totalitate folosirea, chiar sub interventia politiei sau a încarcerarii.
******
În finalul acestui material, în care am încercat sa relatez o serie de extrase traduse de subsemnata din diferite publicatii de specialitate sau declaratiile cercetatorilor în domeniu, cu ocazia unor conferinte, preocupati si îngrijorati de amploarea mondiala a folosirii drogurilor, cu efecte distrugatoare, tragice, atât asupra individului, cât si a societatii, personal, îmi voi da umila parere personala si anume ca, cu toate ca am fost si sunt o persoana optimista, în general, în materie de DROG, cred ca nu mai este absolut nimic de facut. OTRAVA secolului este mult prea extinsa, totul mergând în AVAL, iar conducatorii, oamenii de stiinta, si nu în cele din urma, fundatiile specifice si medicii, NU mai sunt capabili sa-si exercite influenta si puterea – nici în acest domeniu, cu toate eforturile si buna intentie de STÂRPIRE A FLAGELULUI MONDIAL.
***Substantele psiho-active au fost si sunt folosite în lumea întreaga pentru celebrarea ritualurilor, fiind socotite ca având /origine sfânta, ca plante ale lui Dumnezeu/.***
Stimată doamnă Dumitrescu-Staia,
Sunteţi vă rog amabilă să explicaţi pe ce se bazează afirmaţia dumneavoastră citată anterior?
În măsura în care s-ar considera că şi pâinea (care nu este substanţă psiho-activă) ar avea o „origine sfântă”, admit că în creştinism se poate considera că vinul ar avea „origine sfântă”.
Vă rog însă să precizaţi care sunt substanţele psiho-active folosite „pentru celebrarea ritualurilor” în budism, iudaism şi islam.
G. Cionoiu
Îmi cereti prea multe amanunte si timpul nu-mi permite, amanunte pe care însa le puteti gasi, (ca si mine de altfel, dupa cum am precizat), traducând anumite capitole din diverse publicatii, inclusiv internet.
Va recomand sa navigati cu ajutorul lui GOOGLE la Search (Recherche)limba care va convine, specificând în spatiul permis – SUBSTANCES PSYCHO-ACTIVE, site-ul este imens si trebuie sa aveti rabdare.
– Privitor la comparatia CENACLUL FLACARA = A.P. si ACTUALUL… – MANELELE etc., desigur ca din doua rele, alegem pe cel mai putin rau, dar în ceea ce ma priveste nu admir nici pe unul nici pe altul. Comparaison n’a pas raison, totusi eu când admir talentul unui scriitor, muzician, artist din indiferent ce domeniu, chiar daca-i admir „opera”, îmi repugna autorul. Cum am mai spus – TALENTUL nu implica si un CARACTER frumos si invers. Daca-mi cereti parerea stricta, NU sunt adepta niciunuia. Cunoscând NEOMUL, pentru ca l-am cunoscut întâmplator si personal în lumea gazetariei timpurilor revolute, idem si alti f.talentati scriitori, printre care dau initialele unuia dintre ei, cu care am si lucrat ani de zile, anume P.A., decedat de câtiva ani (iata o coincidenta de initiale, dar si de caractere josnice), avea un caracter imposibil, dar „un condei” demn de admirat. Citind scrierile unor oameni fara caracter si slava Domnului, sunt f.f.multi, au fost si vor fi, personal nu pot sa fac abstractie între CONDEI si CARACTER, evitând recitirea lor si cu atât mai mult „prezenta” lor în biblioteca personala.
***Substantele psiho-active au fost si sunt folosite în lumea întreaga pentru celebrarea ritualurilor, fiind socotite ca având origine sfânta, ca plante ale lui Dumnezeu.***
Stimată doamnă Dumitrescu-Staia,
Vă invit din nou să explicaţi pe ce se bazează afirmaţia citată anterior. Atâta timp cât nu binevoiţi să argumentaţi pe ce bază aţi ajuns la respectiva concluzie, o consider o gogomănie.
G. Cionoiu
Completare la ecoul anterior.
„Substanta psiho-activa” folosita în religia crestina greco-ortodoxa se numeste ANAFURA. Este vorba despre pâinea sfintita de catre preot în Altarul Bisericii. ANAFURA – cuvânt de origine grec = ànaphorà, înseamna ofranda, sacrificiu, la fel ca si vinul sfintit oferit la împartasit si casatorii religioase. Aceste doua elemente sfintite, în dogma religiei greco-ortodoxe, din care face parte si Biserica Ortodoxa Româna, are însemnatatea ‘curatirii sufletului de pacate’ si sunt folosite de cei care CRED ÎNTR-ADEVAR în purificarea trupului si sufletului.
În Liturghia ritului greco-ortodox, aceasta pâine sfintita se împarte credinciosilor dupa fiecare slujba liturgica, idem si cu ocazia spovedaniei, dupa care în fata Altarului, credinciosul se împartaseste, preotul oferindu-i o lingurita cu vin sfintit. La fel se procedeaza si cu ocazia casatoriilor religioase, preotul oferind mirilor sa muste de 3 ori din acelasi pishcot, precum si sorbirea de 3 ori din acelasi pocal cu vin sfintit (cifra 3 reprezântând Tatal, Fiul si Duhul Sfânt), acest ritual sfânt, având la baza tot purificarea trupului si sufletului, ocrotirea de dusmani si unirea noilor casatoriti. Deci este vorba de substante „psiho-active”.
Acest ritual crestinesc apartine si Bisericii ortodoxe române, ritual de origine apostolica, care a început din secolul al V-lea continuându-se si în zilele noastre. Poate fi benefic pentru cei care mai au CREDINTA si SPERANTA ca ANAFURA si VINUL SFINTIT, le vor fi de ajutor.
V-ati pus întrebarea de ce pe patul de moarte, muribundul, daca mai este apt, cere împartasania, iar daca nu familia se angajeaza s-o faca? Scopul este acelasi, purificarea sufletului înainte de trecerea în ETERNITATE, chiar daca unii dintre ei în timpul vietii au fost ATEI. Adevarata Judecata nu este cea de pe Pamânt a oamenilor, ci în Cer, cea a Judecatorului Suprem.
În privinta celorlalte ritualuri la budisti, iudei, islam etc., desigur ca se mentin si se continua si la ei de secole, ritualurile fiind însa diferite de la religie, la religie.
Gasiti pe internet HISTOIRES DES RÉLIGIONS, pentru ample informatii si explicatii, foarte interesante, din care putem învata multe….
Nu stiu daca explicatia data va multumeste, stimate Domnule Cionoiu. Daca doriti explicatii si mai ample, procedati ca si mine, faceti cercetari cu ajutorul Enciclopediilor, Dictionarelor si nu în cele din urma folositi Internetul, asa cum v-am recomandat, de altfel.
Nu mi-as permite sa scriu ABERATII sau NEADEVARURI, dat fiind ca sunt o persoana responsabila si înainte de a-mi comunica gândurile sau a transmite diverse materiale interesante, studiez, cercetez si judec.
La rândul meu, va rog sa-mi dati si Dvs.o explicatie d.p.d.v.etimologic a expresiei „gogomanie”, care cu regret, dar nu am gasit-o în niciun Dictionar etimologic sau de expresii literare românesti. S-ar putea ca eminenta profesoara care a predat generatiei mele limba si literatura româna culta, (este drept, fiind vorba de VECHEA SCOALA ROMÂNEASCA ANTEBELICA), sa fi neglijat predarea intrarii acestui „neologism” în vorbirea curenta.
Întrucât omul cât traieste tot învata, dar pâna la urma tot ignorant moare, eu totusi vreau sa continui a-mi îmbogati vocabularul cu ceva „nou”. O cugetare în lb.franceza: „LES LIVRES SONT DE AMIS FROIDS, MAIS SURS” (trad.Cartile sunt prieteni reci, dar siguri).
Astept cu nerabdare un alt ECOU, dar cu mai multa rezonanta.