Locomotiva a intrat în gară ca o nebună
Vânturând gunoaiele dintre şine
Şi aruncându-le peste peroane.
Ce, am putut să-i spun ceva?
Nici pomeneală!
A început să ţipe la mine:
„Băi, dacă te apuc între roţi,
Zob fac din tine!
Nu-mi ţii tu piept!”
Nu că n-ar fi o locomotivă la locul ei!
E cam bătrână, cam aburită
Şi cam afumată, e drept;
Dar ce cozi albe îi alunecă pe spate
Când aleargă nestăvilită!
Şi ce ochi minunaţi are!
Alb-galbeni, fierbinţi şi pătrunzători
Prin negurile miezului de noapte;
Mai ales când trage la Cursa de Roşiori!
În primăvară, de Sfântul Valentin,
A refuzat să iasă din triaj;
Se certase cu surata ei din Berlin,
Locomotiva diesel-electrică.
„Auziţi, fraţilor!
M-a făcut curvă bătrână.
Că am servit la vechiul regim,
Că mă ţin făloasă dar am fisură la bandaj.
Ce-i drept, am servit; dar curvă n-am fost!
Mi-am îndeplinit şi eu norma de drum, ca oricare.
Să fie sănătoasă!
Să o văd eu peste câţiva ani
Când o s-o arunce şi pe ea în şomaj”
Dan David, Los Angeles, 04-30-2005.