Zâmbetul lunii
ridică
pleoapa nopţii.
Si-alunecă
pe-o ramură de brad,
din geană de smarald,
in lac.
Tulburătoare ritmuri africane
trezesc
suspine-n scrumul de jertfă al iubirii.
Si-ademenesc
pulsaţiile din scântei
s-aducă
cosiţe de lumină
in cinstea ei.
Surasul meu amestecat cu-al lunii
dispare
incet-incet,
gandindu-se la tine,
in
apa nascatoare de
de retine.
Păuniţa cerului
