Prin primăvara anului trecut făceam nişte previziuni optimiste privind evoluţia cursului leu-euro, pornind de la datele de atunci. Ulterior le-am corectat în funcţie de evoluţia conjuncturii economice. Mă bucur totuşi că, exceptând un singur articol ceva mai optimist, majoritatea analizelor mele economice s-au dovedit juste.
Care va fi evoluţia monedei naţionale anul acesta?
Totul depinde de coordonarea politicilor guvernului cu cele ale băncii naţionale. În 2005, politicile s-au bătut cap în cap şi, totuşi, nu este integral vina guvernului. BNR a luat o serie de măsuri care pur şi simplu au ignorat complet ce se întâmplă în economie, ce face guvernul şi care este conjunctura internaţională.
Din acest punct de vedere, rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile. Şi după discuţiile care au avut loc la stabilirea bugetului de stat pe 2006, când guvernul face o socoteală şi Mugur Isărescu vine senin şi spune că socoteala este greşită înclin să cred că cele două instituţii nu vor colabora nici anul acesta.
Dincolo de colaborarea dintre două instituţii ale statului, un alt aspect important care trebuie luat în considerare este colaborarea BNR cu… piaţa. Adică economia şi bancherii. Nici aici semnalele nu sunt foarte încurajatoare. BNR a acţionat oarecum haotic anul trecut, lăsând impresia că nu prea ştie de ce anume să se ocupe: de inflaţie, de curs, de denominare… Până la urmă, nici denominarea nu i-a ieşit, nici inflaţia nu a stăpânit-o, iar cursul a creat mai multe probleme decât foloase economiei, prin impredictibilitatea lui.
În cazul unei evoluţii normale, anul 2006 ar trebui să fie dominat de câteva tendinţe importante:
– tendinţa de apreciere a monedei naţionale va continua în mod cert, însă vor exista perioade de scădere; va fi mai degrabă o scădere în dinţi de fierăstrău;
– este inevitabil ca dobânzile să crească până la un nivel care să le facă real pozitive; economisirea a ajuns la cca. 10% din PIB, adică jumătate din media Europei Centrale şi aproape un sfert din cea a UE; creşterea dobânzilor va ajuta aprecierea monedei naţionale, deoarece plasamentele în lei vor fi astfel mai avantajoase;
– în cazul unui an agricol bun există toate şansele ca creşterea economică planificată de guvern să fie atinsă, ba chiar depăşită, în condiţiile în care guvernul se va ţine de cuvânt şi va iniţia proiectele de investiţii cu care ne tot „ameninţă” domnul Tăriceanu;
– în cazul unui răspuns pozitiv din partea UE pe 16 mai (iar scandalul Adrian Năstase/DIP are toate şansele să ajute în acest sens), atractivitatea economiei româneşti va creşte;
– inflaţia va scădea, dar nu până la ţinta preconizată de BNR de 6% ci, mai degrabă, ţinând cont de inflaţia de 8,6% de anul acesta, probabil la un 7%;
– ţinând cont că bugetul pe 2006 este bugetul lui Tăriceanu, este de aşteptat să se observe o îmbunătăţire a gestionării politicilor bugetare şi un control mai bun al politicilor salariale din domeniul bugetar;
– este de aşteptat ca în 2006 să se încheie convertibilitatea deplină a leului, care va duce ea însăşi la un trend de apreciere;
Luând în considerare aceste tendinţe, eu personal aş miza o apreciere a leului cu 10% până la un curs de 3,3 lei/euro. Desigur, aceasta în absenţa unor dezechilibre majore care să influenţeze decisiv evoluţia.
Oricum, raporturile leu/euro sau leu/dolar nu au nimic de a face cu diferenţa pozitivă dintre de productivitate dintre România şi ţările din zona Euro sau SUA, ci mai degrabă cu evoluţiile macroeconomice la nivel internaţional (pentru evoluţia valutelor) şi intrările de valută pe piaţa românească. Din acest punct de vedere, putem spune că există în momentul de faţă o ruptură între ceea ce se întâmplă pe piaţa valutară şi ceea ce se întâmplă în economia reală, situaţie care duce la o impredictibilitate mult mai mare a cursului.