E amurg de seara si stau intins in asternut, inconjurat de privirea-ti subtila din poza care zace in nesimtire langa capul meu…este inuman chinul pe care il traiesc seara de seara, e o durerere insuportabila sa te stiu ca esti departe, iar eu ma amagesc cu chipu-ti de piatra si neinsufletit. Din lungul sir de ganduri care ma framanta ma intrerupe sunetul exasperant al telefonului. Crispat si, in acelasi timp, enervat ca mi-a fost intrerupt dialogul cu tine, iau telefonul in mana si…imi revine zambetul pe buze…tu erai…un fior de fericire imi strapunge cu putere inima…un ciocanit scurt si timid se aude la usa! Cu un gest instinctiv ascund repede poza ta sub perna… vreau sa te salvez, pentru ca sunt egoist si te vreau doar pentru mine…rasuflu usurat….Iau din nou poza ta in mana si, privind-o fara sa respir parca, caut sa descifrez de pe chipul tau o vorba, un cuvant, un sunet macar. In zadar insa. Linistea asurzitoare din camera se asterne perfect peste poza ta si te cuprinde in brate cu aceeasi ardoare cu care as face-o si eu. Acelasi ciocanit timid ma intrerupe din nou… Zorii ma plictisesc si ma sufoca…Deschid ochii multumit, incantat, bucuros, fericit si privesc in pumnu-mi inclestat: poza ta zace inghesuita intre degetele mele…iar eu sunt fericit…am fost amandoi…… cel putin in vis!!!
Trist…si superb in acelasi timp…e exact medicamentul de care ai nevoie cand esti trist si surprinde esenta a ceea ce inseamna dorul…felicitari…