Dacă Traian Gânju spunea că: „creând valoare morală omul se supune examenului propriei sale conştiinţe, iar faptul rezultat are caracterul unei obiectivări a subiectivităţii”, iar Marc Aureliu afirma că:” fapta hotărăşte valoarea noastră morală”, pot adăuga că la baza acestor două afirmaţii stă şi va sta întotdeauna voinţa şi concepţia de viaţă.
Într-adevăr, avem nevoie de fapte bune pentru a ne dovedi valoarea noastră morală, avem nevoie de voinţă, dar şi de certitudinea că ceea ce vom face va avea efectul dorit şi că vom ajunge acolo unde ne-am propus.
Legea morală spune că:” trăieşte în mijlocul semenilor, astfel încât să te agăţi demn de condiţia ta de om şi de condiţia întregii umanităţi”, pe când legea juridică spune:” trăieşte în mijlocul semenilor tăi, astfel încât să fii demn cetăţean al patriei tale”.
Valoarea unei vieţi se vede în ipotezele pe care se clădeşte ceea ce ai realizat, dar nu în ultimul rând pe ceea ce vei realiza, deoarece, nu adevărul este purtător de oameni, ci omul este purtător de adevăr.
Dacă raţiunea este sursă de libertate prin paradox, cu siguranţă că imaginaţia este sursă de libertate prin viziune.
Pentru a fi moral, îţi trebuie cu siguranţă aptitudine, dar în acelaşi timp, ai nevoie şi de cei „şapte ani de acasă”, aşa cum îmi spunea bunica. Trebuie să fii inteligent pentru a fi moral, deoarece moralitatea este un dar care se cultivă în timp, ca un pomişor de bonsai ce acum este mic, dar dacă ai grijă de el, în viitorul apropiat sau îndepărtat creşte, atingând mărimi imense, spre invidia celor care acasă nu au, nici măcar o crenguţă.
A fi moral, înseamnă a avea respect, a gândi de mai multe ori înainte de a face o dată, a privi înainte convins fiind de ceea ce ai făcut, că este bine.
A avea moralitate, înseamnă să nu-ţi fie frică de cineva, că azi, mâine sau poimâine te va întreba de ce ai făcut acel lucru, că-ţi va reproşa cine şie ce lucruri…
Moralitatea, va trebui să aibă la bază, respectul tău faţă de tine însăţi, dar şi pentru cei din jur.
Şi dacă tot am început prin ceea ce a spus Gânju şi Aureliu, în final, pot adăuga şi legea fundamentală a moralei, ce este formulată de către Kant: „acţionează astfel încât maxima voinţei tale să poată oricând valora în acelaşi timp ca principiu al unei legislaţii universale”.