*
mă învîrt în jurul coliviei cu nuferi
ne dăm tîrcoale unul celuilalt
dintr-o pornire sinucigaşă
ucid căderea la întîmplare
şi toate zilele îmi par nimerite
numărătorii inverse
dorul
*
îl privesc
mă priveşte
*
din toate pozele tristeţea are culoarea ambrei topite
respiro între două tăceri
cuminţi
ne aşezăm singurătăţile la vedere
ca o întîmplare despre lume
picură în palme
de dincolo
iubirea
se confundă cu moartea
*
suspendată într-un surîs
cum al pietrei ce
în imuabila ei perfecţiune ar dezvălui misterul
fericirii
de n-ar fi deja desăvîrşită în stabilitatea ei simplă şi nerostită
*
o prietenă îmi spune că „dragostea este o capră cu violoncel”
ştii tabloul acela al lui chagall
eu împletesc margarete în coroniţe de iarbă
le dau drumul pe apă
ofrandă zeului peşterii
*
aştept
nu pot fereca ploaia în camera aceea dintr-un vis color
în care doi protagonişti se sărută fără cuvinte
scenă desfăşurată în relanti
iar şi iar
extract de viaţă în 15 milimetri
*
mă întorc în mine aprind lumina
dau dezlegare la fluturi
îmi amintesc
cuibărirea
în două cuvinte