Cand vorbim de ecoul artei romanesti in lume ne gandim toti la Brancusi, la Enescu, la Ionescu – si parerile noastre sunt foarte impartite.
Arta lui Brancusi este romaneasca? Sau personalitatea sa este atat de covarsitoare incat refuza orice conditionare? Oare a vorbi de dimensiunea lui etnica ar insemna sa il minimalizam?
La Philadelphia se afla una din colectiile cele mai mari de sculpturi ale lui Brancusi. Sala are o arhitectura care sugereaza stilul brancovenesc. Arhitectura salii mi s-a parut un raspuns dat de americani – da, Brancusi este roman, vine din aceeasi cultura care a inflorit in dimensiunea brancoveneasca.
Chiar asa, decat sa ne intrebam daca Brancusi este in primul rand roman, poate ca ar trebui sa cautam ce anume a preluat el din Hobita. Cu ceva a plecat de acolo, ceva din Hobita s-a pastrat in desaga lui, din cand in cand si-a desfacut desaga si s-a uitat inauntru, si s-a hranit.
Cu ani in urma trecusem prin Targu Jiu si vazusem ansamblul vestit in toata lumea. Vazusem apoi un bust foarte cuminte facut de Brancusi la inceput de secol – in muzeul de arta din Craiova.
Visam sa ii vad operele din marile muzee. Am fost in 1999 vreme de o saptamana la Paris, centrul Pompidou era inchis.
Peste un an am avut norocul sa vad capodoperele lui Brancusi doua zile la rand. Eram la New York, am fost la MoMA, Muzeul de Arta Moderna, si am vazut acolo Brancusi „la greu”. Iar a doua zi, am intrat in galeria Guggenheim, unde se afla o expozitie cu sculpturile de Brancusi aduse de la Paris.
Cateva sculpturi ale lui se afla si la Washington, la Galeria Nationala de Arta. Colectia de la Philadelphia este insa mai bogata.
Ei bine, de Brancusi aveam sa dau si in alt fel, neasteptat. O expozitie retrospectiva Isamu Noguchi, vazuta mai intai la galeria Whitney din New York, si apoi la Washington, la muzeul de arta moderna Hirshhorn. Un sculptor nascut in America, tatal lui era japonez, mama ii era americanca, nu stiusem nimic despre el, intalnirea cu arta lui a fost pentru mine o binecuvantare. Noguchi este unul din cei mai profunzi sculptori ai secolului XX. I-a absorbit ca un burete pe americani, pe chinezi, pe japonezi, pe francezi, si din acest amalgam a iesit o arta profund originala, a lui.
Galaxy Calligraphy – aliens have descended. They have left their landscape and monument. Noguchi a gasit esenta Galaxiei – este o hieroglifa, pe care el a caligrafiat-o in piatra. Este urma lasata de cine stie ce vizitatori din alte planete, de pe alti sori. In peisajul nostru, ei au lasat o urma, peisajul lor. Si o mica umflatura, este monumentul lor. Urma lor in peisajul nostru, aceasta este hieroglifa pe care si-a inchiput-o Noguchi. Hieroglifa Galaxiei.
Si gradinile lui japoneze … Cativa bolovani de rau, inconjurati de un perete de piatra, parca tot universul este tras in spatiul acela minuscul, si plin de o forta tainca.
Noguchi a fost vreme de vreo doi ani asistentul lui Brancusi. Si de la el a invatat toate secretele daltuirii pietrei si lemnului. Si a invatat geometria brancusiana.
Si il descopeream pe Brancusi fermecat in expozitia lui Noguchi. Taranul lemnar din Hobita, causurile de lemn si de piatra, lingurile acela fabuloase ale Olteniei – le descopeream in arta japonezului – erau ele, dar erau altfel. Noguchi il intelesese pe Brancusi. Il asmiliase. Si il facuse al lui, Nu mai era Brancusi. Era Noguchi. Era reinventat. Portile noastre de lemn erau acolo, spiritul lor era in Brancusi, de la el trecuse la Noguchi.
Si intr-un loc din galeria Whitney aveam sa descopar o coloana a infinitului, regandita de Noguchi.
Aveam sa il redescopar pe Brancusi mai tarziu, in busturile lui Modigliani.
Brancusi e roman? Brancusi e Brancusi, putea fi orice si era tot Brancusi, dar datorita lui, Noguchi si Modigliani sunt un pic si romani.