Israelul speră ca noile alegeri să aducă o socializare în relţiile economice, pe de o parte, şi continuarea liniei politice Rabin-Sharon în privinţa israeliano-palestineană, pe de altă parte. Aceste două lucruri pozitive în politica viitoare în Israel, cu reprecursiuni imediate în lume, depind de noi, cei ce vom vota la 28 martie noul Knesset (Parlament) şi noul Prim-Ministru.
Cînd am hotărît să dăm votul lui Sharon şi implicit noului său partid Kadima, nu ne-am gîndit la One Men Party, ne-am gîndit la o linie şi o conduită politică, coalizată în jurul ideilor lui Sharon şi Peres.
Deci să rămînem consecvenţi nouă, şi să mergem mai departe cu Kadima, şi asta nu în memoria omului politic Sharon, ci pentru viitorul generaţiilor viitoare, generaţiilor viitoare nu numai în Israel şi Palestine State, ci şi a viitorului Zonei Middle East.
Rabin a dezţelenit noul drum spre PACE cu peste 10 ani în urmă. Peres a rămas consecvent şi a continuat ştafeta. Sharon a înţeles, poate din primul moment ideile Rabin-Peres pentru un Nou Orient Apropiat, cu existenţa a două State, Israel şi Palestine, dar n-a considerat cu 10 ani în urmă că condiţiile istorice „s-au copt”. Luînd în cosiderare factorii politici locali şi internaţionali ai începutului celui de-al III-lea Millennium, Sharon a continuat politica Rabin-Peres in domeniul păcii; asta adus la ieşirea lui din Likud şi formarea unui nou partid, partid de Centru, Kadima.
Maarach, (partidul Muncii), condus de Amir Peretz, nu va reuşi să primească suficiente mandate pentru a forma noul guvern, dar va fi al II-lea partid în Knesset, şi potenţial partener în guvern.
Likud, condus de Benjamin Nethanyahu, va fi al III-lea partid în Knesset, dar datorită politicii economice al lui Nethanyahu (fost ministru de finanaţe), pe de o parte şi a vederilor în privinţa păcii (Netanyahu a fost prim-ministru şi a dus discuţiile de pace cunoscute sub numele de Wye River),este potenţial partener în guvern (dar se pare ca Maarach este de preferat).
Celelalte partide politice, mai importante: Shinui (centru-liberal), Meretz (socialist), Arabe (comunist, naţionalist, centru), Shass(religios) vor avea prea puţine mandate în Knesset pentru a putea influenţa politica viitoare, dar vor face posibil, datorită orientării lor sociale, formarea unui guvern stabil cu cel puţin 80 de mandate in Knesset (Knessetul are 120 de mandate + minimum 20 ale membrilor guvernului, care în conformitate cu legea actuală pot să nu fie membri al Knessetului-legea norvegiană).
Deci cu toată situaţia actuală, trăim speranţa unei adevărate primăveri în Orientul Apropiat.
Nu as vrea sa plictisesc cititorul cu amanunte ale viitoarelor alegeri din Israel,
dar eu vad tabloul mai complex si evdent mai putin optimist.
Dl.Simon Peres vorbeste cam de 10 ani de „un nou Orient Mijlociu” prosper, cu pace si intelegere. Dar pana in prezent nici-o lumina la capatul tunelului.
Apoi sunt fractiunile mici, cu pretentii nejustificat de mari, fara de care nici un partid nu va putea conduce.
Cerneala de pe formularul de inscriere al noului partid al lui Sharon -Kadima- inca nu s-a uscat, asa ca e greu de spus ca are deja o linie, mai ales ca grupul care il compune este eterogen.
Toate aceste precizari, care arata ca nu toti mergem la vot in aceeasi directie, chiar daca plictisesc cititorul, cel putin arata ca nimic nu e nou sub soare, ca dupa perioada de dinainte de alegeri vine „schimbarea la fata ” care se face dupa alegeri…