Cica ar fi fost odata, intr-o comuna fruntasa pe judet, o preafericita familie. El era harnic intreprinzator particular, ea era harnica vanzatoare la butic, copii erau elevi harnici si constiinciosi. Dintre copii se detaseaza figura mezinei, Rosu Scufita, nenumarate premii si participari cu diploma la serbarile satesti si cercurile aplicative. Intr-o buna zi nefasta dis-de-dimineata, ce-i spune madam Rosu tinerei Scufita?
-Hai, desteptarea, ca e deja ora 5! Vezi ca pleci la bunica, sa-i duci niscaiva merinde de-ale noastre: un chil de tuica import Moldova, o cola de 2,5 litri la promotie, 2 cutii de lapte degresat, parizer cu broccoli, olecuta de camembert, niste kiwi, ca ea, saraca, sta la oras!
Ascultatoare, Rosu Scufita lua rucsacul cu produse si pleca increzatoare cu caruta unui vecin pana in satul de peste vale, cu maxi-taxi interjudetean pana la primul targ si in final cu trenul de navetisti. Pe la pranz ajunse la Bucuresti, unde merse pe jos, pentru ca se blocase circulatia, iar metroul era in pauza de greva spontana. Pe inserat, Rosu Scufita tocmai intra cu teama in cartierul bunicii. Blocul de garsoniere era greu de identificat si trebuia neaparat sa ceara ajutor. Soarta, previzibil de cruda, ca in orice poveste, facu sa apara, dintr-un gang de dupa garduri mohorate, Lupu Ghe, inrait infractor, urmarit pentru delapidare, furt calificat cu prelungiri si sechestrare de persoana in noaptea nuntii.
Mieros, Lupu Ghe se interesa:
-Scufita Rosu, Scufita Rosu, ce faci tu aici?
Increzatoare, ea ii arata cartea de vizita a bunicii, iar Lupu Ghe, care stia bine cartierul, o indruma pe o ruta ocolitoare. Nici nu pleca bine Scufita, ca Lupu Ghe fugi la bunica pe drumul cel mai scurt, urca la etajul scris pe bilet, bloca liftul si suna la usa cu glas subtire de copil. Din casa raspunse o voce tabagica si nervoasa:
-Cine esti, ce vrei? Nu te recunosc!
-Sunt eu, Rosu Scufita, nepotica ta, nu recunosti nici vocea mea?
-Aha, tradare, te-am prins! Eu sunt surda de 25 de ani si nu pot sa recunosc o voce pe care n-am auzit-o niciodata!
-Atunci deschide, sa citesti pe buze!
Usa se deschise, dar bunica nu avea ce vedea, pentru ca becul din hol era ars, in schimb Lupu Ghe vedea perfect si ii scapa un urlet admirativ:
-U-liu-liu-liuliuuuuu!
-Banuiam eu ceva, nu prea esti tu nepotica mea, mai bine marturiseste de pe acum
-Marturisesc, buna bunicuta, ca eu sunt Lupu Ghe si numai cand te vad mi se face o foame sa te tot mananc…
-Ei, Lupu Ghe, Lupu Ghe, esti tu in stare sa ma mananci cum vreau eu?
Lupu Ghe nu mai gasi cuvinte si trecu direct la cina…
Intr-un tarziu, sosi si Rosu Scufita. Usa intredeschisa si lumina stinsa o pusera pe ganduri. Impinse usor usa, intreband:
-Bunicuto, esti acasa?
Lupu Ghe era tolanit in fotoliu, inconjurat de urmele chiolhanului: cutii goale de bere, conserve de merlucius in sos tomat, sos tomat, resturi de chiftelute spongioase semipreparate, mazarica la borcan cu costita una felie…
-Stai sa ma imbrac! striga Lupu Ghe.
-Nici o problema, nu ma rusinez, se auzi de la usa vocea Scufitei.
-Nu aprinde! se impacienta Lupu Ghe.
-Bine, cum zici tu…. aproba Scufita. Totusi, ceva era altfel decat de obicei…
Scufita Rosie intinse mana si dadu de Lupu Ghe. Da, ceva chiar era altfel…
-Bunico, de ce ai atata par, ca parca te lovise calvitia…
-Ca ma dezmierzi tu mai bine…
-Bunico, de ce ai mustata asa mare? ca parca era mai micuta…
-Ca sa te gadil mai bine cand te pupic dulce…
-Bunico, de ce ai vocea asa groasa?
-Ca sa ai termen de comparatie…
-Bunico, de ce ai gatul asa gros?
-Ca sa ingurgitez mai rapid bunatatile din rucsacel…
-Bunico, de ce ai bicepsi asa de lucrati?
-Ca sa te plimb mai bine prin garsoniera…
-Bunico, unde-ti sunt pectoralii?
-Pe bicepsi…
-Bunico, de ce ai stomacul asa plin?
-Ca sa economisesc mai bine ce mi-ai adus tu…
-Bunico, de ce ai ficatul marit?
-Ca sa nu uit de medicul de familie…
-Bunico, de ce esti asa balonata?
-Ca sa zbor mai repede spre tine…
-Bunico…
Momentul culminant a venit. Unde a disparut adevarata bunica? Ce soarta cruda o asteapta pe biata Scufita? Ce soarta cruda o asteapta pe biata Scufita!
Eroare! Hai sa facem dreptate! Hai sa dam jos mastile!
Tatal Scufitei era bisnitarul satului! Fost ceapist de frunte, exploatase nemilos vacile, pe care le punea sa se mulga singure, sa produca lapte la sticla, iaurt, telemele diverse, cascaval, unt ecologic, urda, cas de oaie, sana, kefir si jintita, sa vanda produsele la strada si sa-i dea lui toti banii, aliniati la poza cu Balcescu. Dupa revolutie, deschisese butic cu valuta adunata din bisnita cu blugi si tigari in garile si pietele din tot judetul, incendiase magazinele concurente, se imbogatise din rambursari ilegale de TVA. Mama era binecunoscuta ca snapanca: insela la cantar, fura din rest si-i pacalea pe copii la numarul de caramele.
Fratii erau renumiti pentru chefurile lor, cel mai des aveau chef sa bata pe cineva. Fetele nu bateau pe nimeni, ba chiar se purtau frumos cu toata lumea masculina. Datorita lor au crescut incasarile la carciumioarele din localitate, la magazinele de cadouri si la cabinetele medicale particulare, unde norocosii se tratau in urma contactelor surpriza cu vesela din dotarea nevesticii, iar cei nenorocosi de afectiuni al caror spectru nu priveste povestioara de fata.
Rosu Scufita, indrumata din frageda copilarie de intreaga familie, a fost lipsita de greutati in descifrarea tainelor vietii. Fratii au invatat-o ce i-au spus surorile, iar surorile i-au explicat ce i-au facut fratii. Avea zece pe linie la scoala din motive intemeiate: pe langa diriginte intervenise o sora mai mare, iar directorul a avut intalniri repetate cu fratii ei, la drum de seara.
In cele din urma, Rosu Scufita s-a saturat de interventii si le-a spus clar fratilor si surorilor ca scoala o priveste direct. I-a convocat pe director si diriginte la o sedinta in cadru largit si a preluat cu proces- verbal toate problemele si inhibitiile dumnealor. In ce priveste activitatea la cercurile aplicative, s-a remarcat prin studii de mare profunzime la fizica („Calculul adancimii de patrundere la sistemele black- hole”), biologie („Anatomia comparativa la diferiti oameni”), electricitate si magnetism („Eliminarea sarcinilor stocate prin descarcari rapide”, „Ridicarea caracteristicii in prezenta miscarilor oscilatorii ale functiei obiectiv”, „Dependenta amplitudinii de coerenta si capacitate”).
Este usor de inteles de ce bunica din fotoliu i se parea atat de schimbata in bine…
Deci, Scufita Rosu intreba din nou:
-Bunico, de ce…
Si atunci se aprinse lumina:
-Scufy, ce surpriza!
Bunica impinse usa de la baie, lua mana de pe intrerupator si se repezi s-o imbratiseze. Lupu Ghe aduna pe el o patura de pe jos. Scufita Rosu o lua pe bunica in brate, o arunca triplu lutz, o prinse tsukahara si striga:
-Hai odata, Dorule mototolule!
Pe usa intra, zanganind din lanturile de pe geaca si bratarile nichelate, Vana Doru, alto si clape bass la trupa sateasca „Madness of Sadness from Darkness”.
-Ce buny buna ai, Skoo! Da’ papagalu’ cine e?
-Shty C, Doruletz, sKpa D tamπ2’ asta!
-Cu 4tza?!
-2 C cRzi?
Fara multa vorba, Vana Doru il lua pe Lupu Ghe, cu tot cu patura, si-l deversa pe scara blocului. Intre timp, Scufita si bunica puneau de o cafea.
-Asta nu era nea Lupu, ala de vindea pepeni prin autogara? Cica nu stia unde stai…
-Daaa, junior… Cu zahar? Pun si un strop de Chivas?
-Normal, Buny… La inceput, creadeam ca a innebunit bunicutu’ inainte de deces, dar acum, sa fiu sincera, nu-mi pare rau ca s-a insurat cu tine…
-Scufy, noi suntem prietene… Chiar, te mai irosesti mult cu copii metalici? Am prins doi gemeni pensionari de partid. Vilane, terene, coante-n banci… Nu-i facem jumi- juma?
-Jumi- juma… pensionari… situatie.. Buny, nu-mi dai si mie o meditatie?
Pe scara, Vana Doru coboara trist. Se opreste langa Lupu Ghe, care pune pe treapta de mai sus o sticla de vin si una de apa minerala. Vana Doru se aseaza langa el.
-Ma tradeaza, se duce cu bunica-sa la agatat de pensionari… Ce sa fac, zii tu ce sa fac?
Lupu Ghe toarna apa peste vin, agita, mai toarna, mai agita…
-Ma tradeaza, n-auzi? Se lamenteaza in continuare Doru Vana – Ce sa fac, ce sa fac?
Lupu Ghe ii pune sticlele in brate:
-Ia fa tu sprit in locu’ meu, ca esti mai tanar…