Sindicatul Liber al Femeilor de Bine din Asociatia Prestatoare de Servicii Personale face cunoscute opiniei publice urmatoarele precizari legate de conditiile grele de munca in vederea declansarii grevei de diferite forme.
1-Nu facem politica, doar politicieni. Devizele noastre sunt: „Munca, bratara de aur cu catuse matasoase”, „Clientul nostru, deasupra noastra”, „Jos chiulangiii si coruptii, sus restul!”
2-La noi nu exista discriminare, tratam toate rasele la fel, inclusiv cea preoteasca.
3-Suntem unitate fruntasa pe ramura.
4-Avem o larga experienta in relatii publice, ceea ce a condus la promovarea din randurile noastre a unor cadre de nadejde in toate domeniile vietii politice si administrative.
5-La noi se inspira mari scriitori contemporani si nu numai, care, permitati o metafora, au deja romanul secolului in cerneala propriului stilou.
6-Politica este membra activa a Asociatiei noastre, profesionista desavarsita si buna colega.
Tinand seama de specificul muncii noastre, solicitam:
1-Intrarea in legalitate prin efort legislativ al clientilor nostri senatori si deputati
2-Spor de zi
3-Spor de ore suplimentare. Putem afirma fara exagerare ca dragostea fata de munca ne face sa lucram deseori peste program
4-Dotarea cu tehnica de varf, in scopul imbunatatirii serviciilor prestate si maririi eficientei clientilor:
-calculatoare performante pentru prestatii multitasking
-roboti polispecializati pentru antrenament si preluarea partiala a sarcinii de munca in momentele intens productive
-regulatoare de curent, tensiune si in general
-anticipare in medii de realitate virtuala a sedintelor viitoare de lucru
5-Calatorii de documentare in marile orase ale lumii: Paris, New York, Bangkok, Amsterdam, Londra, Singapore, Istanbul, Rio de Janeiro, Cairo, Bombay, etc
6-Lucru in 3 schimburi de luni pana vineri si cate sunt necesare, in week-end si sarbatori legale
7-Retribuire pe baza activitatii individuale, pentru a se diferentia elementele harnice de cele lenese, care asteapta sa fie platite din munca fruntaselor
8-Inscrierea in organizatiile internationale de profil
9-Sedii noi, spatioase, necesare unei oferte pe masura cererii in continue crestere
10-Tarife speciale in zile de sarbatoare
11-Spor de stress pentru angajatele care domiciliaza in cartier cu familiile clientilor
12-Reducerea varstei de pensionare cu 10 ani, tinand cont ca prestam munca fizica grea si oricum randamentul scade odata cu trecerea anilor.
13-Includerea in vechime a perioadelor de activitate in unitati militare
14-Deschiderea unor agentii matrimoniale pentru care oferim personal specializat in consulting si diagnoza capacitati
15-Sa se acorde spor de 10% la vechime pentru anii grei ai dictaturii, cand eram exploatate, lucrand gratis pentru organele de partid si de stat
16-Includerea in programa scolara a unor materii legate de specificul muncii noastre
17-Infiintarea de scoli profesionale pentru pregatirea generatiei de maine
18-Presedintele, Primul- Ministru, membrii Guvernului, parlamentarii, sunt invitati in vizite de lucru pentru a se convinge personal de conditiile grele in care ne desfasuram activitatea, dar si de profesionalismul, discretia, harnicia, daruirea noastra in munca
Anuntam pe aceasta cale ca respingerea solicitarilor noastre, de altfel perfect justificate, va conduce la greva de tip japonez (locul precis de amplasare banderolei va fi stabilit de Sindicat) si in final la Greva Generala, cu consecinte dezastruoase asupra starii de liniste interioara si in familie la nivel macrosocial.
Stimate domnule Aurel Popescu,
Din articolul dumneavoastră reiese în mod evident faptul că sunteţi de părere că aveţi umor şi sunt convins că în opinia dumneavoastră acest umor este de calitate. Eu contest calitatea acestui umor, dar „de gustibus non disputandum“.
Motivul care m-a determinat să scriu acest ecou depăşeşte însă limitele articolului dumneavoastră; mă frământă o întrebare:
Cum de este posibil ca un om care scrie proză umoristică să se simtă atacat personal, ***”înţepat”***, atunci când un partener de discuţie îi apreciază foarte critic una din afirmaţiile făcute în cadrul unei dezbateri publice?
Stimate domnule Gheorghe Cionoiu,
Va multumesc pentru cele scrise.
Gusturile, nu numai in materie de umor, difera, este normal sa fie asa. Eu scriu ce scriu si pentru ca imi place, dar si pentru ca atat ma pricep. As vrea sa am idei mai bune, ma straduiesc cat pot (de parca ideile vin la comanda!), dar de unde nu e…
„Intepaturile” in sine nu sunt un lucru rau, cu conditia sa ramana in limitele bunului simt, ceea ce cred ca s-a si intamplat. Dati-mi voie sa nu numesc „atac personal” nici una dintre replicile din ecourile la articolul despre mimetismul psihologic. Poate sunt eu mai acid cateodata, dar nu e vorba de resentimente, va garantez.
Parerea la care raman este ca formularea ” lozincă patriotardă anacronică fără acoperire” nu se potriveste cu textul pe care l-am trimis ca ecou. Ba chiar m-am si speriat citind-o (glumesc!), m-am si imaginat aspru criticat in sedinta UTC!
Ei, proza umoristica e treaba serioasa. As vrea eu…
M-as bucura sa aflu de la Dv. in ce sens contestati calitatea umorului din articol.
Este genul de gluma, este felul de ironie, care pur si simplu va lasa indiferent? Sau exista ceva ce „zgarie” urechea, ori bunul simt? Sau este altceva ce nu merge?
Daca aveti amabilitatea sa-mi raspundeti, va multumesc de pe acum. Daca nu, evident ca nimeni nu este dator sa-mi ofere astfel de detalii.
Cu toata stima,
Stimate domnule Gheorghe Cionoiu,
1-Va multumesc pentru amabilitate si sinceritate. Am, totusi, o nedumerire: ce au manelele cu umorul? Ati avut in vedere exemple concrete din texte de manele pentru comparatie, sau a fost, asa, o figura de stil?
2-Intrebarea mea suna asa: Este genul de gluma, este felul de ironie, care pur si simplu va lasa indiferent? Sau exista ceva ce „zgarie” urechea, ori bunul simt? Sau este altceva ce nu merge?
Am inteles ca Dv considerati (permiteti-mi sa va citez): după părerea mea, umorul din articolul dumneavoastră este de factură manelistă, cu alte cuvinte, de prost gust. Repet însă că este doar părerea mea
Trebuie sa inteleg ca doar calitatea umorului va supara? Ca nu va lasa indiferent, dar in acelasi timp il considerati de prost gust? Daca am inteles gresit, va rog sa ma corectati.
3-Partea cu sedinta UTC a fost in gluma, am luat cunostinta ca este o ironie de slaba calitate. Dvs luati in calcul mania persecutiei si imediat sustineti ca în cadrul unei polemici civilizate unul dintre participanţii la discuţie poate afirma că o anumită afirmaţie a altui participant este ridicolă. Nici unul dintre cei doi nu deţine adevărul absolut iar un terţ poate aprecia cine are dreptate şi îşi poate spune fără frică părerea. Dati-mi voie, desigur ca este o opinie personala si nu vreau sa supar pe nimeni, sa nu vad de ce ar deranja exprimarea deschisa a punctului de vedere ca: participantul la discutie care afirma ca afirmatia altui participant este ridicola, greseste, si de fapt afirmatia in cauza nu e ridicola. Doar Nici unul dintre cei doi nu deţine adevărul absolut, nu-i asa?
Cu toata stima
Stimate domnule Aurel Popescu,
Pentru că m-aţi întrebat, vă răspund că, după părerea mea, umorul din articolul dumneavoastră este de factură manelistă, cu alte cuvinte, de prost gust. Repet însă că este doar părerea mea.
Tot o părere personală este aceea că din exclamaţia ***m-am si imaginat aspru criticat in sedinta UTC!*** transpare o ironie de de slabă calitate. În cazul în care afirmaţi că exclamaţia respectivă nu este voit ironică, concluzionez că aveţi un mod bizar de a percepe un dialog incomod, mod care mă duce cu gândul la mania persecuţiei. Susţin că în cadrul unei polemici civilizate unul dintre participanţii la discuţie poate afirma că o anumită afirmaţie a altui participant este ridicolă. Nici unul dintre cei doi nu deţine adevărul absolut iar un terţ poate aprecia cine are dreptate şi îşi poate spune fără frică părerea. În şedinţele UTC la care am participat eu, dacă tovarăşii din prezidiu criticau un amărât de utecist, ceilalţi utecişti de rând nu prea îndrăzneau să îl apere pe cel criticat, chiar dacă nu erau de loc de acord cu critica la care a fost supus acesta şi nici cu eventuala sancţiune care îi era de obicei aplicată (de regulă cu acordul obţinut prin teroare psihică de la majoritatea celor prezenţi).
În final îndrăznesc să mai afirm că, după părerea mea, băşcălia (sau mişto-ul) sunt cu totul altceva decît ironia fină şi că neînţelegerea acestui fapt este o boală naţională a românilor în general, a miticilor în special.