Duşumeaua scârţâie
(Voi fi devenit prea greu)
Uşile se deschid cu un oftat
De om bătrân,anchilozat
Pun piciorul pe scară
Şi scara se clatină,geme

Străzi,şosele,poduri
Copleşite de incărcături
Cedează lent,continu,
Milimetru cu milimetru
Precum imense spinări de balene
Pe care apele le vor acoperi
Curând…

E o artrită mondială
Şi geamandura asta-in spaţiu
De care incercăm tot mai disperaţi
Să ne prindem
E din ce in ce mai unsuroasă
Şi mai alunecoasă…