1. Barometrul de consum cultural
2. Imaginea României
3. Filme
BAROMETRUL DE CONSUM CULTURAL
Ovidiu Şimonca: “Îngrijorătoare sînt datele puse la dispoziţia opiniei publice de Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii (CSCDC): 73% din populaţie nu merge deloc la cinematograf, 88% din populaţie nu merge deloc la operă, doar 2% dintre orăşeni se duc la teatru săptămînal, unu din zece români nu are nici o carte în casă, iar unu din trei au mai puţin de 20 de cărţi. 60% dintre orăşeni nu au folosit niciodată un PC; pe lîngă cei 90% din mediul rural, care nu lucrează pe calculator. Ce ar rezulta de aici? Că sîntem o naţie incultă, în care există, la vîrf, o elită cultivată, iar la bază situaţia este cum nu se poate mai neclară şi mai apăsătoare. Consumatorii de cultură sînt puţini. Oamenii preferă să se distreze sau să se emoţioneze (dacă emoţie se poate numi aşa ceva) plonjînd în oceanul de manele, atît de răspîndit pe tot cuprinsul patriei. Cum bine remarca Sorin Antohi într-un supliment publicat de revista 22, din 17 ianuarie 2005, ‘războaiele culturale’ s-au desfăşurat în partea ‘înaltă a culturii – culturilor – noastre’. Cultura ‘populară’ a fost neglijată, iar roadele par să fie extrem de păguboase unui traseu european al României.” (Observator cultural, Nr. 47 (304), 19-25 ianuarie 2005)
Vintilă Mihăilescu: “Dacă ne uităm la tabloul general al consumului cultural (şi de timp liber), aşa cum şi cît ne este el dezvăluit pe site-ul CSCDC [Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii], pare că se configurează un top interesant: biserică, bîlci şi mall. Mai exact: din nouă domenii de cultură şi timp liber, biserica este pe departe cea ai frecventată, jumătate din oameni mergînd la biserică o dată la o lună, două, o treime mergînd de cîteva ori pe lună şi doar 7% declarînd că nu merg niciodată. Urmează, la mare distanţă, hipermarket-urile, frecventate, mai des sau mai rar, de 55% din populaţie, şi sărbătorile şi evenimentele locale, cu o participare a 52% din populaţie.” (Dilema veche, Nr. 105, 27 ianuarie – 2 februarie 2006)
Sorin Antohi: “Avem acum, pentru prima dată într-o manieră structurată şi de largă acoperire, o cercetare empirică a culturilor României din perspectiva consumului cultural, adică din perspectiva receptării; deşi datele privind producţia bunurilor culturale nu lipsesc din această cercetare de pionierat – care, sper din toată inima, va scoate din relativul lor anonimat alte cercetări, mai vechi, în genere uitate prin reviste şi cărţi savante de modest tiraj –, accentul cade pe consumul cultural, infrastructură culturală, instituţii, dinamica preferinţelor reale, corelabile cu imperfectele date statistice (de folosit prudent!), integrabile în analiza şi poate elaborarea politicilor publice, de la dezvoltarea infrastructurii culturale propriu-zise la dezvoltarea regională generală, începînd cu turismul cultural şi terminînd cu revitalizarea satului nostru muribund, a întregii noastre naţiuni.” (22, Nr. 828, 17-23 ianuarie 2006)
IMAGINEA ROMÂNIEI
Ioana Ieronim: “Strategiile culturale au nevoie, pentru a reuşi, de profesionalism şi subtilitate în folosirea pîrghiilor comunicaţionale. Am privit mult timp, poate, imaginea României ca pe o fatalitate, un ghinion, o chestiune de soartă. Construirea imaginii – este o evidenţă – a devenit o meserie performantă, pe care însă nu e sănătos să ne imaginăm că o putem realiza în sine, în gol, fără legătură cu faptele. Pentru noi, la 15 ani după ieşirea dintr-o izolare impusă, e vizibilă evoluţia către o mai mare congruenţă între fapt şi imagine. Însă provocarea rămîne extraordinară; avem enorm de mult teren de lucru pentru a ne asuma şi ambala valorile pentru export – nu falsificîndu-le, ci observînd forţa lor acolo unde este, tranzitivitatea lor reală, cînd acestea există. Sîntem într-un cîmp al competiţiei adevărate de valori culturale, şi aceasta trebuie să ne bucure şi să ne incite spre autoperfecţiune şi acţiune, după regulile lumii.” (Cultura, Nr. 4 (56), 12 ianuarie 2006)
Anneli Ute Gabanyi: “Reputaţia unei ţări reprezintă un factor esenţial, şi de multe ori chiar determinant, în structurarea politicii externe, economice externe, economice, ştiinţifice şi, desigur, culturale, în străinătate. Totuşi, pentru a-şi putea clădi o reputaţie care să-i servească interesele naţionale, România are nevoie nu de campanii heirupiste gen ‘eterna şi fascinanta’ sau ‘branduri’, ci de o construcţie consecventă, eficientă, gîndită modern, bazată pe INFORMAŢIE. Numai o bază informaţională corectă, exactă şi exhaustivă, poate susţine strategiile politice, economice, ştiinţifice şi culturale. Fără informaţie şi fără transparenţă nu se va putea clădi nici ţara în interior, nici imaginea ei în străinătate.” (Cultura, Nr. 4 (56), 12 ianuarie 2006)
Augustin Ioan: “Cred că, în acest moment, cultura românească (modalităţile de producere şi consum ale acesteia) nu se află într-o perioadă prielnică. Ieşită de sub umbrela tutoriatului etatist, umblă cu pălăria întinsă după alte forme, mai blînde, de subjugare. Sponsorii nu există, nu cei autohtoni cel puţin. Oamenii cu bani nu ‘văd’ cultura, pentru că nu le-a fost şi nu le este un ‘ce’ necesar imaginii proprii sau celei de castă. De aici şi pînă la re-căderea în (melo)drama ‘artistul în exil interior’ nu mai e decît un pas şi fandacsia-i gata. Managementul cultural ne uimeşte, căutarea de resurse pe bază de proiecte performante european e fatigabilă, iar creaţia se bazează mai mult pe stări (deliberat) alterate ale conştiinţei decît pe cercetare, documentare, meşteşug, perseverenţă.” (Cultura, Nr. 4 (56), 12 ianuarie 2006)
FILME
Cronicile din Narnia – Leul, vrăjitoarea şi dulapul – “Cu încasări care trec de 300 de milioane de dolari şi cu patru săptămîni de dominare a pieţei internaţionale, prima ecranizare după seria fantasy scrisă de C.S. Lewis are toate şansele să ajungă cea mai de succes peliculă Disney din toate timpurile, depăşind Toy Story (John Lasseter, 1995). […] Ca puncte tari, prima parte a seriei Narnia aduce în scenă patru copii-actori talentaţi, o vrăjitoare de pus în ramă şi un arsenal de efecte speciale pe măsura producţiilor fantasy ale momentului. Ca puncte slabe, povestea, pe alocuri foarte naivă, e inconsistentă şi neconvingătoare.” (Cătălin Sturdza, Cultura, Nr. 6 (58), 26 ianuarie 2006)
Kong Kong – “Acesta este marele merit al King Kong-ului semnat de Jackson: te duci la cinema să vezi un film cu o maimuţă gigantică şi te scufunzi într-un New York de poveste al anilor ’30, cu muchii sociale ascuţite şi cu fine rotunjimi de atmosferă, începi să te ataşezi de personaje care ies în relief, deşi singura lor funcţie ar trebui să fie, la momentul oportun, acela de cină a gorilei. Te pierzi în peisaje superbe, ochii îţi fug peste vestigiile unor civilizaţii apuse, care amintesc de Moria sau de Lorien, din Pămîntul de mijloc imaginat de Tolkien, şi brusc realizezi ce vrea să facă Peter Jackson în King Kong: să corecteze povestea iniţială, să aducă la viaţă personajele schematice din primul film, să pună totul într-un context complex şi autentic.” (Cătălin Sturdza, Cultura, Nr. 4 (56), 12 ianuarie 2006)
Prietenie absolută – “Rareori cronicarii de film sînt unanimi în a elogia o producţie cinematografică cu substrat politic. [….] Spre deosebire de alte filme recente despre Africa (Traducătoarea sau Hotel Rwanda), The Constant Gardener [cu trei nominalizări la Globul de Aur şi zece la Premiile BAFTA)] reuşeşte să evidenţieze nu doar violenţa şi cruzimea, ci şi frumuseţea ‘Continentului Negru’, prin cadre de o picturalitate exemplară. Dacă ar vrea, Meirelles ar putea oricînd să renunţe la ficţiune în favoarea filmului etnografic. Pasionaţii acestui gen vor fi cei mai cîştigaţi. Un film cu de toate pentru toţi, avantajat şi de o distribuţie ireproşabilă, The Constant Gardener promite să devină un film-cult, cu sau fără Oscaruri.” (Mihai Fulger, Observator cultural, Nr. 48 (305), 26 ianuarie – 1 februarie 2006)
Reviste electronice
revist@ – grupaj din principalele reviste culturale (22, Cultura, Dilema veche, Romania literara, Observator cultural, Adevarul literar si artistic, Ziarul de duminica, Suplimentul de cultura) (100-150 K). Se afiseaza saptaminal (de obicei lunea) pe portalul cultural LiterNet. “Revista lui Alin este un soi de memorie condensata a efemerului jurnalistic – paginile aurii ale gesturilor noastre recente: esti in ea, deci existi!” (Alex. Leo Serban). Se distribuie la 1.250 de abonati in weekend.
cinem@ – grupaj cu informatii si comentarii despre cele mai bune filme de pe posturile TV (100-150 K). Contribuie la educatia cinematografica, dezvoltarea spiritului critic si vizualfabetizare. “In societatea de astazi care cunoaste o expansiune uriasa a vizualului in cele mai diverse si neasteptate forme, a invata sa privesti devine o necesitate practica.” (Mircea Vasilescu) Se distribuie la 1.050 de abonati in weekend.
no comment – un anunt ciudat, o informatie care te buimaceste, o scena care te lasa gura-casca. (50-100 K) “Fiecare manipulat trebuie sa aiba cel putin un minut pe zi de ‘No comment’, intr-o tara ca a noastra unde in fiecare tramvai de mult scrie clar: ‘manipulantul nu sta de vorba cu pasagerii’.” (Radu Cosasu) Se distribuie la 1.350 de abonati in weekend.
Pentru abonament gratuit mentionati optiunile intr-un mesaj la alin@cristea.com