(comentariu pe marginea articolului “Eroare sexualistă” din data de 2. 12. 2005 din forumul “ACUM”)
Deşi conţine câteva afirmaţii discutabile, articolul domnului Zob Gheorghe are marele merit de a propune o temă de dezbatere de o importanţă deosebită.
***Problema deviatiei sexuale face parte din grupul problemelor deviatiilor biologice ale satisfacerii celor trei necesitati ale partii materiale a omului: nutrirea, conservarea, reproducerea.***
Deşi oarecum adevărată, în contextual articolului această afirmaţie denotă că autorul are o viziune materialistă simplistă asupra lumii. Îndrăznesc să fac această afirmaţie deoarece autorul ignoră faptul că omul are prin natura sa în afara dimensiunii biologice şi o dimensiune spirituală, transcendentă. Problema devianţei sexuale este înainte de toate o problemă existenţială – deviantul este incapabil să perceapă imperativul transcendental transmis de maxima „toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos” (I. Corinteni 6. 12).
***Existenta si devenirea biologica a omului poate fi originata dar nu poate fi finalizata in intelesul de a-i sti scopul spre care tinde si apoi a actiona in consens.***
Privită prin prismă creaţionistă această afirmaţie este complet falsă. Toate marile religii susţin în fond că omul reprezintă culmea creaţiei şi că sensul existenţei umane este de a stăpâni natura respectând legile acesteia – inclusiv cele care dictează reproducera propriei specii.
Privită pin prismă evoluţionistă această afirmaţie este corectă şi, întrucât reproducerea este motorul evoluţiei, poate genera întrebarea dacă societatea trebuie să le permită homosexualilor să-şi aducă aportul biologic la perpetuarea speciei. Condiţia necesară ca homosexualitatea să poate fi acceptată ca alternarivă echivalentă cu heterosexualitatea este ca homosexualii să poată avea copii biologic proprii. Tehnologia modernă face acest lucru posibil – fecundarea naturală poate fi înlocuită cu fecundarea artificială realizată cu concursul băncilor anonime de spermă respectiv ovule sau cu clonarea, mama naturală poate fi înlocuită cu mama de împrumut (poate într-un viitor nu prea îndepărtat cu maşina de clonat sau chiar cu un uter artificial implantat în abdomenul unui bărbat).
***Acum omul, mai mult decat in secolul trecut are in spate necesitatea biologica a saltului in evolutie si se afla in fata posibilitatii faptuirii acestui deziderat.***
În ansamblul ei afirmaţia, din care transpare din nou viziunea pur materialistă a autorului, este profund greşită. Afirmaţia este totodată foarte periculoasă, întrucât conţine o afirmaţie incontestabil adevărată – folosirea tehnologiei actuale i-ar permite într-adevăr speciei umane realizarea unui salt biologic însă nimeni nu poate şti care ar fi consecinţele sociale şi biologice ale acestuia (experimentul cu oaia Dolly a demonstrat riscurile biologice ale clonării). Subliniez că din perspectiva reproducerii se poate vorbi de salt biologic doar dacă ne referim la clonare sau la manipularea fondului genetic al omului (realizată pe cale chimică, fizică sau prin inginerie genetică).
Pentru ca eliminarea pretinsei discriminări a homosexualilor să fie perfectă, trebuie să li se acorde acestora şi dreptul de a avea copii biologic proprii. Din punct de vedere tehnologic realizarea acestui deziderat a devenit posibilă, dar câtă vreme se apelează doar la mijlace convenţionale (bancă de ovule şi mamă de împrumut) transpunerea sa în practică nu implică nici un salt în evoluţia omului ca fiinţă biologică ci doar o mutaţie majoră pe scara de valori etice a societăţii.
Consider că se impun următoarele precizări referitoare la aspectul etic al problematicii adopţiei şi al problematicii dreptului de a apela la serviciile unei mame de împrumut:
În condiţiile în care societatea permite cuplurilor heterosexuale să apeleze la serviciile mamelor de împrumut, saltul de la situaţia în care societatea nu permite cuplurilor homosexuale să adopte copii, la situaţia în care aceste adopţii sunt permise, este mai semnificativ decât saltul de la situaţia în care aceste adopţii sunt permise dar apelarea la serviciile unei mame de împrumut interzisă, la situaţia în care li acordă şi acest drept.
În condiţiile în care societatea permite cuplurilor homosexuale să adopte copii, saltul de la situaţia în care utilizarea mamele de împrumut este pe deplin interzisă la situaţia în care la serviciile lor pot apela doar cupluri heterosexuale este mai semnificativ decât saltul de la cea de-a doua situaţie la situaţia în care dreptul de a apela la serviciile mamelor de împrumut este acordat şi cuplurilor homosexuale.
*
Oswald Spengler afirma că epoca în care trăim este una de progres extraordinar a civilizaţiei tehnice şi de prăbuşire a civilizaţiei spirituale. Această afirmaţie a fost făcută anterior holocaustului fiind confirmată în mod tragic de acesta dar şi de genocidul comis împotriva propriilor popoare de către comunişti în Uniunea Sovietică, China şi Cambodgia, ţări în care comunismul nu a fost impus de o putere străină.
Convingerea mea este că istoria ultimelor milenii demonstrează că omul nu mai poate evolua biologic dar că OMENIREA (nu omul!) are în spate necesitatea saltului SPIRITUAL în evoluţie şi că acesta nu implică decât conştientizarea şi transpunerea consecventă în viaţa socială a regulilor dictate de Decalog, cod de legi a cărui esenţă poate fi regăsită ca pilon fundamental în toate religiile.
În cadrul unei discuţii pe care am purtat-o cu domnul profesor Haranguş Cornel (rectorul Universităţii Tibiscus din Timişoara), domnia sa a formulat o teză cu care sunt întru totul de acord şi pe care o consider de o importanţă esenţială (citez din memorie):
“Modul în care Huntigton operează cu termenul de “război al civilizaţiilor” este complet greşit (şi eu eram convins de faptul că teza conform căreia civilizaţia occidentală ar fi net superioară celorlalte civilizaţii denotă un primitivism naţionalist similar ideologiei naziste). Noţiunea de “război al civilizaţiilor” este însă foarte utilă pentru că poate fi utilizată pentru a explica modul de funcţionare al societăţii umane, mai exact mecanismele crizelor care au zguduit-o mereu. Există într-adevăr un război al civilizaţiilor, dar acesta se desfăşoară în interiorul tuturor societăţilor şi este cauzat de natura contradictorie a fiinţei umane care are o componentă ascetică (expresie a instinctului de conservare a individului care trebuie considerat atât fiinţă biologică cât şi ca fiinţă socială, instinct care sfidează legile entropiei – în religie acestui termen îi corespunde termenul de “fire dumnezeiască”) şi o componentă entropică (expesie a naturii materiale a omului, natură care se supune legilor entropiei – în religie acestui termen îi corespunde termenul de “fire păcătoasă”). Trebuie conştientizat faptul că adevăratul război al civilizaţiilor se poartă între civilizaţia ascetică şi civilizaţia entropică.”
Susţin că afirmaţia anterioară este echivalentă cu binecunoscuta afirmaţie (ce-i drept criptică) a lui Andre Malraux “Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Ambele afirmaţii nu fac însă altceva decât să repete cu alte cuvinte o teză clar formulată de Buda în urmă cu două milenii şi jumătate:
“Normele etice care conduc la o existenţă îmbunătăţită prin reîncarnare sunt dictate de îndeplinirea îndatoririlor sociale. Acestea cuprind datoria de a face fapte de caritate şi de a respecta cele cinci porunci care constituie nucleul codului moral budist. Poruncile cuprind interdicţia de a ucide, de a fura şi de a minţi precum şi imperativul ca omul să evite comportamentul sexual imoral şi consumul de substanţe halucinogene. Prin respectarea acestor porunci pot fi depăşite cele trei rădăcini principale ale răului: lăcomia (invidia), ura şi amăgirea”. (susţin că “reîncarnarea” poate fi considerată simbolul perpetuării societăţii).
Textul anterior evidenţiază cred elocvent esenţa comună a budismului, iudaismului, creştinismului şi islamului precum şi faptul că esenţa acestor religii milenare este incompatibilă cu filosofia de viaţă postmodernă corespunzătoare poruncii “Sex, drugs and rock´n roll!”. Cred că este de asemenea evident faptul că această filosofie de viaţă postmodernă erodează constant şi sigur în Occident valorile impuse de iluminism şi a generat în societatea românească cultura manelelor.
Convingerea mea:
Pentru a putea analiza evoluţia în timp a civilizaţiei spirituale a unei societăţi sunt suficiente două variabile: respectul faţă de proprietate şi respectul faţă de valorile familiei. Este evident faptul că aceste variabile nu pot varia decât între limitele unui sistem probabilistic (0, 1) numărul zero corespunzând lipsei totale de respect iar numărul unu respectului deplin faţă de fiecare din valorile respective. Dacă reprezentăm într-un spaţiu cartezian tridimensional graficul acestei evoluţii se obţine o curbă sinusoidală neregulată. Istoria demonstrează că saltul este posibil în evoluţia civilizaţiei spirituale (prin revoluţie) dar subliniază totodată că graficul evoluţiei civilizaţiei spirituale în timp NU nu este o curbă ascendentă ci una sinusoidală – lumea din statele germane din perioada iluminismului a fost mult mai bună decât lumea din Germania nazistă, lumea din perioada republicană a Romei antice a fost evident mai bună decât lumea din perioada decadenţei imperiului Roman.
În sprijinul afirmaţiei că evoluţia societăţii NU este liniară propun următoarea paralelă istorică:
“O renumită decizie a Senatului din anul 186 îen a interzis sebarea misterelor dionisiace, numite bacchanalii, în întreg spaţiul de influenţă al Romei… Pe la mijlocul secolului I îen această interdicţie ajunsese în stadiul de a fi complet ignorată (în ciuda binecunoscutului dicton latin Dura lex sed lex) şi se pare că Iulius Caesar a fost cel care a reintrodus în mod oficial în Roma cultul bacchanaliilor.” http://imperiumromanum.com/religion/antikereligion/bacchus_01.htm
“În viziunea lui Joseph II trândavia – indiferent dacă era motivată laic sau religios – şi viciille erau orientate împotriva statului şi a funcţiei de asigurare socială pe care trebuia să o îndeplinească acesta. În anul 1770 o “comisie de pudoare” a transmis în Viena un semnal foarte clar prin faptul că prostituatele cunoscute public au fost prinse, tunse şi condamnate să măture străzile.” (Illustrierte Deutsche Geschichte ISBN 3-625-10428-8)
În Occidentul contemporan, în virtutea poruncii postmoderne esenţiale care interzice orice fel de discriminare, prostituţia şi proxenetismul sunt considerate meserii onorabile şi nu se poate pune problema interzicerii pornografiei şi a reclamei făcute prostituţiei.
Până în anii ‘60 în lumea occidentală afişarea publică a homosexualităţii era considerată infracţiune. Astăzi, în virtutea poruncii postmoderne anterior amintite, în trei state Europene – şi probabil foarte curând în întreg spaţiul UE – au fost adoptate legi care stabilesc o echivalenţă deplină între drepturile acordate unui cuplu heterosexual (căsătoriei) şi drepturile acordate unui cuplu homosexual. Sub incidenţa echivalenţei intră şi dreptul de a adopta copii. Consider că acordarea acestui drept nu constituie o noutate în istoria omenirii, întrucât cred că este evident faptul că asemenea adopţii erau posibile şi în perioada de decadenţă a Greciei şi Romei antice (ştiut fiind faptul că sclavul – copilul destinat adopţiei – era doar o marfă care putea fi vândută).
Autorul acestui text nu vrea sa atace frontal problema saltului in evolutia componentei biologice a omului.Nu motivez refuzul pentru ca nu este important.
Domnul Cionoiu considera problema ca facand parte din problemele evolutiei complexe materiale si spirituale.Centreaza preocuparea asupra componentei spirituale.Tocmai pentru ca problemele acestea sunt atat de actuale si de grave eu nu am scris despre ele in amsamblu.A le trata in amsamblu si grabit ascunde intentia de compromitetre a temei si discreditare a celor ce se ocupa de ea.
Cu riscul de a parea iesit din comun fac urmatoarele afirmatii:
Exista infrastructura animalica a omului alcatuita din subcomponentele biotice si psihice.Exista suprastructura spirituala a individului uman.Ea nu are alte componente decat cele generate pe baza infrastructurii animalice biotice si psihice.
In virtutea determinismului conditi-cauze-legi atacul la starea spiritului trebuie facut dinspre animalic inspre uman adica dinspre anatomia si fiziologia trupului, prin anatomia si fiziologia sufletului spre anatomia si fiziologia spiritului.Daca se face altfel veti obtine ceea ce s-a mai obtinut de atatea ori:un edificiu luxos si subred din temelii.De exemplu un individ foarte spiritual care se integreaza in Absolut provocand orgasme repetate unei femei sau un pederast care intra in istoria filozofiei prin ideea de frumos original interpretata.
Rog prin prezenta sa-mi fie scuzata o posibila eroare dar nu pot permite subminari subversive ale dezbaterii problemei conditiei umane cu tot dispretul pe care il manifesta religia fata de om.
Prin urmare centrez problema saltului in evolutia omului in zona realizarii native a unui alt sistem bio-psiho-spiritual.Deci cand spunem salt ne referim la componente si insusiri biologice, psihologice si spirituale ale individului in intregimea lui actuala.
Stimate domnule Zob,
Pentru a putea înţelege mai bine mesajul ecoului dumneavoastră vă rog să-mi răspundeţi la două întrebări referitoare la unele din afirmaţiile dumneavoastră.
***Exista infrastructura animalica a omului alcatuita din subcomponentele biotice si psihice.Exista suprastructura spirituala a individului uman.Ea nu are alte componente decat cele generate pe baza infrastructurii animalice biotice si psihice.***
Din afirmaţia dumneavoastră reiese că liberul arbitru este generat de infrastructura animalică biotică şi psihică a omului. Sunteţi amabil să îmi răspundeţi dacă vă este cumva cunoscută în întreg regnul animal în afara speciei umane şi o altă specie ai cărei indivizi posedă capacitatea de a lua într-o anumită situaţie pe baza liberului arbitru decizii radical diferite?
***Rog prin prezenta sa-mi fie scuzata o posibila eroare dar nu pot permite subminari subversive ale dezbaterii problemei conditiei umane cu tot dispretul pe care il manifesta religia fata de om.***
Pe ce vă bazaţi atunci când afirmaţi că religia manifestă dispreţ faţă de om?
Aştept cu interes răspunsurile dumneavoastră.
G. Cionoiu
Domnule Cionoiu,
mi-am aruncat privirile asupra acestui schimb si-am ramas putin descumpanit de partea cu „daca reprezentam… intru-n spatiu cartezian tridimensional…sinusoida…” Tra la la.
Ce si cum ati reprezentat dvs., domnule Cionoiu? Si de ce in spatiu *tridimensional*? Curbele apar in general in spatiul bi-dimensional, in ala cu trei dimensiuni apar in genere *suprafetele*.
Doar daca nu sunteti atat de dibaci incat sa reprezentati cu acuratete extraordinara, cu finetze ireprosabila, lucru de care eu ma indoiesc cu desavarsire.
Daca ceva nu-mi place, apai nu-mi place deloc
pretentia, sa le zicem, „umanistilor” de-a aplica chestii stiintifice luate dupa ureche.
Pe scurt, va rog nu va bagati unde nu va fierbe oala, ca e riscant, va prinde repede oricine are habar de elemente de geometrie in spatiu.
Sfatul pe care-l dau nu vine din rautate ci doar din iritarea de-a vedea (a cata oara?)
stiinta folosita aiurea, pe post de nechezau (in loc de cafea naturala). Promit totodata ca voi sanctiona acest pacat ori de cate ori imi va fi dat sa-l percep, caci m-am saturat pana peste cap (spre exemplu) de insi care-i dau inainte cu relativitatea fara sa aiba habar ce este ea (dansa) si cu gaurile negre fara sa fi fost expusi macar unui curs de astrofizica elementara. Daca in umanioare-ti poti da cu parerea pentru ca se adreseaza tuturor (cel putin asa au dansii pretentia), apai cu stiinta-i mai greu.
Puteti calatori cat doriti in Campiile Elizee din nori, de dupe moarte, lasati chestiile clare sa ramana asa cum sunt.
Nervos nevoie mare, Nea Marin
Raspund deocamdata numai la o intrebare.
Religia exista prin oameni. Abaterea de la faptuirea binelui se face in doua moduri:
1.Prin relele reguli prescrise de respectiva conceptie religioasa.
a.De exemplu, prin interdictia biblica de a lua sange de la alt om si a-l introduce in corp chiar daca prin aceasta se poate salva viata actuala.
b.De exemplu prin prescriptia de a te sustrage actiunii cu fruct prevazuta in religia indiana. Aceasta interdictie scade latura actionala a spiritului omenesc ceea ce face ca individul si colectivitatea sa stagneze.
c.Prin eternizarea unor relatii de inegalitate istorica intre oameni cum ar fi raportul intre sluga si stapan, intre sclav si imparat cum se descrie in Testamentul Vechi.
2.Prin practica insasi, a credinciosilor.
a.De exemplu: niciodata romanii nu au fost atat de crestini si necinstiti totodata. Inconsecventa comportamentului credinciosilor discrediteaza morala religioasa.
b.De exemplu prin acumularea de baza materiala pentru institutiile crestine in detrimentul oamenilor cinstiti care raman saraci.
3.Prin postularea inferioritatii omului in fata unei fiinte intangibile prin aceasta dand posibilitatea subjugarii prin reguli prescrise in fapt de alti oameni.
Vă mulţumesc pentru replică, domnule Zob. Acesta este răspunsul meu:
***niciodata romanii nu au fost atat de crestini si necinstiti totodata. Inconsecventa comportamentului credinciosilor discrediteaza morala religioasa.***
Un om inconsecvent în credinţă nu poate fi considerat credincios. El este un pseudocredincios, un fariseu. Este adevărat faptul că prin comportamentul său un pseudocredincios discreditează morala religioasă în ochii necredincioşilor. Faptul că un hoţ care se pretinde om cinstit încalcă legea care interzice hoţia nu înseamnă însă câtuşi de puţin că legea este proastă.
***Abaterea de la faptuirea binelui se face … Prin postularea inferioritatii omului in fata unei fiinte intangibile prin aceasta dand posibilitatea subjugarii prin reguli prescrise in fapt de alti oameni.***
Datorită faptului că omul este o fiinţă socială trebuie să se conformeze unui set de reguli care îi reglementează comportamentul. Într-o lume pe deplin laică riscul subjugării este mult mai mare pentru că omul care neagă exitenţa divinităţii nu poate apela la ajutorul indispensabil pe care i l-ar putea oferi aceasta pentru a se opune subjugării.
Nu cunosc nici o alta specie a carei indivizi inafara omului care sa poata lua mai multe decizii diferite pana la excludere reciproca.Presupun ca inca nu exista deoarece nu au ajuns la viata psihica si in al doilea rand sistemul lor psihic este inca primitiv pentru a realiza saltul in fiintarea spirituala.Presupunand ca exista Creator absolut inductiv se poate constata ca ca el a facut fiintele intre care omul traieste, in concurenta cu omul.Numai starea de inferioritate psihica le face sa ne fie subordonate.Imediat ce omenirea ar stagna spiritual adica in cunoastere, in actiune si in contemplare „distanta” dintre noi si cea mai evoluata specie de animale s-ar reduce simtitor intr-un interval de.
Saltul specific realizat de om este fundamentat pe procesul psihic al cognitiei.Numai cu conditia existentei reproducerii in sine a ceea ce este inafara de sine se poate sari din determinismul biologic in cel al actiunii deci in cunostinta de conditii, de cauze si de legi.Pana atunci fiinta preumana nu are actiune ci numai activitate caci nu distinge cauza si nu creeaza scop.
Impins de o necesitate majora simtita dar necunoscuta, -necesitatea de a fi- omul se desprinde deocamdata dintre celelalte fiinte cum sunt animalele.Constient daca ar fi de directia si sensul Necesitatii ar putea evolua mai repede.
Stimate domnule Zob,
Deosebirea esenţială dintre om şi toate celelalte animale este faptul că doar omul are conştiinţă. Distanţa dintre om şi animal se reduce rapid dacă omul îşi ignoră şi îşi adoarme conştiinţa.
Cogniţia care încalcă limitele trasate de Decalog (al cărui mesaj este identic cu mesajul celor cinci porunci ale codului moral budist) este o pseudocogniţie, o experienţă iraţională care conduce omul spre animalitate şi moarte.
G. Cionoiu
Domnule Nea Marin,
Goethe spunea că dacă un cititor se ciocneşte cu capul de o carte şi sună a gol nu întotdeauna cartea este de vină.
Foarte interesantă afirmaţia dumneavoastră „Curbele apar in general in spatiul bi-dimensional, in ala cu trei dimensiuni apar in genere *suprafetele*”.
Vă propun să cugetaţi asupra următoarei probleme:
variabila „x” poate varia în timp în cadrul intervalului(0, 1)
variabila „y” poate varia în timp în cadrul intervalului (0, 1)
timpul „z” se scurge liniar în intervalul (o,∞)
în momentul (z1)variabila x are valoarea x1 iar variabila y are valoarea y1
în momentul (z2) variabila x are valoarea x2 iar variabila y are valoarea y2
. . . . . . .
în momentul (zn) variabila x are valoarea xn iar variabila y are valoarea yn
Daca unim punctele (x1, y1, z1), (x2, y2, z2), … , (xn, yn, zn) se obţine o suprafaţă sau o curbă (sinusoidă neregulată în spaţiul tridimensional)?
Aştept cu deosebit interes răspunsul dumneavoastră.
G. Cionoiu
P.S. Regret faptul că programul portalului nu permite plasarea corectă a indicilor aferenţi variabilelor.
Domnule Cionoiu,
in primul rand va apreciez pentru ca nu v-ati inflamat. Putem pune de-o discutie.
In principiu, orice curba (o presupunem continua pentru a simplifica oleaca lucrurile) care „locuieste” intr-un plan dat, ca sa zicem asa, adica e continuta-n acel plan, poate fi vazuta ca
graficul unei functii definite pe-un interval al lui R (numerele reale), variabila poate fi orice, dar e vorba de *o* variabila.
Sinusoidele de care aminteati (fie ele si neregulate) pot fi modelate usor (va pot trimite tot felul de formule de sinusoide „pitice”, translatate etc., asta nu e important.
Daca doriti curbe in spatiul *tridimensional* care sa-si merite cu adevarat numele, in sensul ca *justifica* introducerea unui spatiu *tridimensional*, atunci vorbim de curbe care *nu sunt continute intr-un acelasi plan*.
Cu alte cuvinte, z=f(x,y), unde variabilele x,y nu sunt legate printr-o relatie liniara, adica nu descriu o dreapta-n planul xOy (caci asta ar da o curba continuta-ntr-un plan anume). Sau, mai simplu: proiectand curba din spatiu pe xOy dai de-o simpla curba-n xOy.
Ce m-a inflamat pe mine? Pai, mentionarea spatiului *tridimensional*: pentru a da ideea de sinusoida „neregulata” era suficienta dreapta reala, mai ales ca asta se si face-n liceu destul de bine si lumea-i mai familiarizata cu dansa (cu functii reale de variabila reala, adica). *Pe asta* lumea o intelege imediat.
De aceea m-am indoit eu c-ati fi masurat ceva
(asa cum ati scris: „daca reprezentam…”).
Imi mentin parerea ca nu ati reprezentat, de fapt, nimic, folosind cuvinte ca spatiu, cartezian, tridimensional, pentru a da mai multa greutate argumentului dvs.
Sa stiti ca nu m-as fi umflat ca un curcan
(poate putin cam excesiv) daca nu as fi sastisit de nenumaratele exemple ale unor filosofi care folosesc matematica dupa ureche pentru a-si intimida cititorii.
Chestia asta merge chiar mai bine la o conferinta (am audiat si din astea), unde-i iei repede pe cei din asistenta, cu fulgi cu tot si raman cu gura cascata: tre’ sa fie ceva de capu’ lui daca da cu formule-n populatie…
Exemplul cel mai pertinent e folosirea asa-numitei (de catre ei) statistici matematice. Cu chestia asta ei pot demostra, spre exemplu, ca pe vremuri criminalitatea era
mult mai mare, de 50% (vezi povestea lu’ Cain si Abel) si ca atare ce ne tot plangem atata?
Dar de ce sa dau cu pietre doar in „umanisti”?
Habar n-aveti dvs. (sau poate ca aveti) cata
shmecherie, cata lipsa de scrupule ezista-n chiar domeniul stiintelor exacte.
De cum se pot crea (pentru o vreme doar, slava Domnului!) cariere manoase bazate pe impostura, pe mimarea stiintei, pe prezentarea in mod complicat a unor lucruri simple, de bun simt, doar pentru a lua ochii etc. etc.
Chiar citeam recent un comentariu de genul: „un premiu pentru o lucrare de cinci pagini? Pai, in matematica, 5 pagini e doar introducerea la o lucrare serioasa”.
Hm… Dac-ar fi chiar asa, lumea ar fi mult mai saraca, i-ar lipsi, spre exemplu, chiar Einstein…
NUmai bine pentru 2006,
Nea Marin
Sper ca ati inteles acum mai bine ce si cum.
Domnule Nea Marin,
Şi eu vă apreciez pentru că nu v-aţi inflamat. Apreciez de asemenea faptul că în acest ultim ecou nu aţi mai făcut afirmaţii bizare. Cred că admiteţi că afirmaţia dumneavoastră anterioară „Curbele apar in general in spatiul bi-dimensional, in ala cu trei dimensiuni apar in genere *suprafetele*” putea stârni doar admiraţia unui umanist pentru care geometria în spaţiu este o ştiinţă misterioasă. Un om cu vagi noţiuni de geometrie în spaţiu nu putea decât zâmbi îngăduitor – pot admite că în spaţiul „cu trei dimensiuni apar in genere *suprafetele*” doar cu precizarea că în genere intersecţia a două suprafeţe este o **curbă**.
Referitor la discuţia serioasă pe care aţi propus-o în ultimul ecou, afirm că atât din articolul meu cât şi din ecoul meu anterior reiese că m-am referit la graficul unei funcţii din spaţiul tridimensional, grafic a cărui proiecţie în planul zox este o sinusoidă neregulată şi a cărui proiecţie în planul zoy este altă sinusoidă neregulată.
Pentru a încheia în mod elegant disputa vă propun următorul compromis – eu recunosc că am folosit pentru descrierea curbei respective un termen care nu este riguros (curbă sinusoidală neregulată în spaţiul tridimensional) iar dumneavoastră admiteţi că termenul respectiv v-a înfuriat şi v-a împiedicat să sesizaţi faptul că raţionamentul meu este corect şi că în spaţiul tridimensional curba gândită de mine este posibilă din puct de vedere matematic.
Aştept curios răspunsul dumneavoastră.
G. Cionoiu
O ultimă precizare:
Curba descrisă în timp în spaţiul tridimensional de coeficientul CNT este rezultanta curbelor plane descrise de coeficienţii CNRVF şi CNRP.
Chiar dacă nu este riguros, cred că nu este greşit să se afirme că rezultanta spaţială a două sinusoide neregulate situate în două planuri ortogonale reprezintă o sinusoidă neregulată din spaţiul tridimensional
PRECIZĂRI
Meditând asupra neînţelegerii generate de modelul matematic propus de mine am ajuns la concluzia că este util să fac următoarele precizări:
Curba din spaţiul tridimensional propusă de mine poate fi denumită curba coeficientului negentropic total CNT. Dacă proiecţia acestei curbe în planul zox este sinusoida neregulată a coeficientului negentropic al respectării valorilor familiei CNRVF iar proiecţia sa în planul zoy este sinusoida neregulată a coeficientului negentropic al respectării proprietăţii CNRP este evident faptul că în momentul „zi” coeficientul CNTi este egal cu radicalul de ordin doi din suma pătratelor coeficienţilor CNRVFi şi CNRPi.
Valoarea coeficienţilor CNRVF respectiv CNRP poate varia în intervalul (0,1).
Coeficientul CNRVF ar avea valoarea 0 atunci când nici unul din membri societăţii nu ar respecta valorile familiei şi valoarea 1 atunci cînd toţi membri societăţii ar respecta valorile familiei.
Coeficientul CNRP ar avea valoarea 0 atunci când nici unul din membri societăţii nu ar respecta proprietatea şi valoarea 1 atunci cînd toţi membri societăţii ar respecta proprietatea.
Am propus un interval deschis şi nu unul închis pentru că sunt convins că diversitatea naturii umane face imposibilă atingerea de către o societate a valorilor limită. Sunt însă convins că majoritatea oamenilor sunt influenţabili şi pot fi determinaţi să respecte sau să nu respecte valorile familiei, respectiv să respecte sau să nu respecte proprietatea.
Domnule Cionoiu,
eu recunosc chiar orice, fie si numa’ de dragul
pastrarii posibilitatii dialogului.
Trecand peste asta, v-ati departat de la problema: de ce anume trebuia sa va ilustrati treaba cu o curba „stramba” (nu-i mare branza in fond) in spatiul cu trei dimensiuni, cand o simpla sinusoida in bidimensional (neregulata, cum vreti)
era suficient?
Asta era directia intrebarii (sau reprosului).
Nimic altceva. Departe de mine sa va pun la indoiala comepetentele matematice (le-ati si dovedit de altfel).
Si, ca sa inchei, da, in genere, in 3d dai peste suprafete, nu peste curbe, caci a restrictiona domeniul la ceva unidimensional
(n.b. curba (fie ea si din R3) e un grafic de functie cu domeniu interval din R) e mult prea restrictiv cand ai ca domeniu RxR. Mult mai economic e sa dai un exemplu unei curbe in R2. Pentru a fi mai pe intelesu’ tuturor.
Eu zic s-o lasam oricum balta, ca prea am lungit-o.
Domnule Nea Marin,
Vă rog să nu vă supăraţi, dar mai repet o dată (pentru ultima oară): curba din spaţiul tridimensional despre care discutăm este rezultanta a două sinusoide neregulate situate în planuri ortogonale.
În plan echivalenta curbei respective din spaţiul cu trei dimensiuni poate fi o diagramă, dar nu o simplă curbă.
G. Cionoiu