Somnul îţi coboară pe gene
Ca o chiciură din cenuşă.
Să mă aplec, mi-e teamă
Să nu se-mprăştie,
Să nu zboare.
Să le sărut, mi-e teamă
Să nu-mi rămână pe buze
Semnele viselor tale.
Te privesc doar.
Îmi vine să te strig
Dar aştept dimineaţa.
„Alo, te-ai trezit?
Afară e frig.
Ţi-am pregătit
Un croasant cu dulceaţă
Şi o cană cu cafea cu lapte.
Mi-am uitat rimelul
Pe noptieră la tine
Azi noapte.”
Dan David, Los Angeles, 12-15-2004.