S-au ridicat stăvilarele.
Astăzi nu mai curge nimic.
Apele stau, aşteaptă ca gândurile
În faţa unui semn de-ntrebare:
Turme din fruntea cărora
Măgarul a murit.
Aerul pluteşte pe o mare de lene
Pe faţa căreia nu poţi vedea nici un rid.
E ceasul de la crucea timpului.
De aici se poate ajunge oriunde.
De aici se poate ajunge oricând.
Hei, căpitane!
Se face ziuă.
Pune-ţi chipiul şi hai să pornim!
Dan David, Los Angeles, 12-11-2004.
Aerul pluteşte pe o mare de lene
Pe faţa căreia nu poţi vedea nici un rid.
dan david
ne uitam la cer
ne cautam steaua aia pe care s-o prevenim
sa nu cada…
le vrem toate,
ale familiei ale prietenilor, ale poetilor.
mereu numaram ce avem in carul cel mare
levana