Smuls din culcuş de valurile Dunării revărsate, iepurele se agita aproape de mal, sărea, se oprea disperat, apoi înainta spre mijlocul fluviului, în loc să se întoarcă. Nu se gândea la nimic, nu mai putea gândi de spaimă; o nenorocire necunoscută îl trezise brusc, şi corpul lui se zbătea dezordonat, corpul lui care voia să trăiască.
Dormise în scorbura unui prun, visase puii care aveau să vină, felinarele nopţii abia se stinseseră, florile pomilor din livezi îşi desfăceau parfumurile, când, deodată, a ciulit urechile, a auzit un lătrat îndepărtat, a simţit vibraţiile pământului sub copitele căprioarelor speriate; un bursuc a ţâşnit pe lângă el, apoi l-a izbit şuvoiul şi l-a răsucit trăgându-l în larg.
În minutul acela de groază, iepurele a luptat împotriva morţii, a încercat să iasă din apă, a sărit de câteva ori, dar valul era prea mânios şi mult prea puternic. A mai zărit o dată cerul zorilor cenuşii, apoi apa l-a orbit, a simţit o durere cumplită în piept, valuri l-au acoperit, l-au ridicat şi l-au purtat dintr-o parte în alta până când l-au învins.
Acum nu mai simţea nimic. Era doar o pată închisă la culoare care se ivea din când în când pe creasta valurilor, tot mai la vale, tot mai departe, până nu s-a mai văzut deloc…
Un bursuc înota înspăimântat spre crengile unui arbore care încă nu fuseseră acoperite de ape. S-a agăţat de o creangă lângă un popor de şopârle şi şerpi, uitându-se speriat la puhoiul de sub el.
Cerbi şi căprioare s-au refugiat pe un grind muşcat din toate părtile de valuri. Învârtindu-se pe loc, înghesuindu-se, lovindu-se, încercau să stea pe pămant. O căprioară a alunecat pe margine, a înotat puţin, a dispărut în valuri, a apărut mai la vale, cu capul sus, bătând apa cu picioarele din faţă, iaraşi nu s-a mai vazut, apoi a ieşit aproape de mal, cu botul în jos, îngenunchiată pentru ultima rugăciune.
Îngrozite, alte animale au urcat pe grind; un bursuc – acela, altul?- apoi un pui de mistreţ care alerga înnebunit, încurcându-se printre picioarele căprioarelor.
Vedeam aceste scene tragice împietrită, îngrozită, neputincioasă; îmi fulgerau prin minte alte calamităţi, războaie, năvăliri, filmul scurt al istoriei întregii lumi, al vieţilor noastre fragile şi măcinate de nimicnicia patimilor…
Deodată, s-au dezlănţuit puştile…