Locurile ni se perindă prin ungherele necunoscute ale minţii. Ne perindăm prin locuri cunoscute şi necunoscute în viaţa actuală.
De-a lungul anilor m-am perindat prin multe locuri. Am străbătut în copilărie Carpaţii şi Marea Neagră, ca apoi să mă bucur de blîndeţea climei la Ada-Kaleh, de vîrtejurile Dunării la Porţile de Fier (asta înaintea construirii ecluzelor), de zborul pelicanilor în apusul de soare din Deltă.
Am visat la călătoriile lui Jules Verne, la cavalerii lui Sir Walter Scot şi cei al lui Alexandre Dumas, la drumurile lui Jhon dos Pasos; am visat la Parisul lui Gavroche şi Londra lui Oliver. Am călătorit mult printre rîndurile scrise de poeţi şi prozatori, în anii copilăriei şi ai primii tinereţi, între razele de soare strecurate printre jaluzelele întredeschise din apartamentul părintesc, în zilele de iarnă urmărind fulgii de zăpadă printre florile de gheaţă.
La un moment dat, mi-am luat „pălăria şi bastonul”, şi într-o dimineaţă ceţoasă de iarnă, după un zbor de cîteva ore am aterizat pe meleagurile însorite ale Mediteranei, stabilindu-mă nu departe de Albul Jerusalem. Am început o a doua tinereţe. După un sfert de veac de la visurile copilăriei am început călatoriile.
Am plecat la Parisul mult visat; m-am urcat in Turnul Eiffel urmărind cu mintea petrecerile din timpurile cavalerilor, apoi am intrat în Notre Damme; am coborît malurile Senei urmărit de Balzac; am străbătut cu Gavroche uliţele, ca apoi să admir Arcul de Triumf şi La Defense. M-am perindat printre artiştii din Montmartre, savurînd jazzul din baruri. Apoi am plecat pe meandrele Loirei, poposind la vechii castelani. Am revăzut, cu ochii adolescentului întîrziat, visurile dintre jaluzelele copilăriei. Cu toată frumuseţea şi splendorile ei, atmosfera Franţei mi-a lăsat un iz nelămurit, de cine eşti Tu, Pelerinule, faţă de NOI, cei ce am adus lumii La Liberte, La Fraternite, La Egalite.
Apoi am plecat la Londra lui Oliver. Aici m-am simţit ca acasă. O atmosferă plăcută, care m-a acceptat ca pelerin, ca unul de-al casei, m-a înconjurat tot timpul pe străzile lui Oliver, Shakespeare,. Din Londra cosmopolită am plecat pe urmele lui Ivanhoo. Am stăbătut Scoţia primitoare, îmbrăcată în Tartaruri; m-am încălzit la foc de vreascuri şi poveşti de castelani. M-am aventurat în Rob Roy Land, admirînd liniştea şi frumuseţea lacurilor şi a locurilor.
De multe ori mă gîndesc la Carpaţii copilăriei, nu mai puţin enigmatici şi plini de haiduci, ca meleagurile cărţilor dintre florile de gheaţă.
După o pauză Mediteraneeană, într-un amurg văzînd de la fereastră o pînză pe valurile învolburate ale vechiu-lui port cruciat Jaffa, m-a apucat din nou dorul de ducă.
După un zbor de aproape o zi am poposit la San Francisco. M-am aventurat pe străzile în pantă, urmărind cu ghidul turistic filmele americane, apoi am trecut renumitul Gold Bridge, în zare văzînd Altcatrazul. M-am bucurat de liniştea leilor de mare şi am început aventura americană. Am plecat pe şosea nr.1, pe coasta Pacificului spre Carmel şi Monteray, vizitînd reşedinţele întinse de-a lungul celor 17 mile, fiecare rezident avînd pajişte cu căprioare şi ieşire la ocean; din salon poţi să te bucuri de lei de mare, foci şi delfini, ce zburdă liberi pe întinsul Pacificului. Seara am petrecut-o în Mandalay Hotel, la Las Vegas. Trebui să recunosc că hotelul m-a impresionat prin mărime, lăţimea culoarelor din hall fiind ca o stradă normală în oraş. Masa de seară şi ea impresionantă, mănînci cît poti la preţ fix, asta la resturantul popular. Pot spune că m-am crezut într-un festin al Romei Antice, cu artă culinară modernă. Apoi am vizitat restaurantul de vinuri, numai l-am vizitat; aici pe o caruselă verticală, un fel de lift pater-noster de 5 etaje sînt expuse cam 5000 de soiuri de vin, tu alegîndu-ţi pe ecran de TV ce crezi că-ţi place; chelarul de lîngă TV prin comandă îţi coboară sticla de pe caruselă. A doua zi am plecat în Canyon Land. Am străbătut rezervaţiile Americii, ca într-un tîrziu, după o lună să poposesc la New-York.(Despre rezervaţii şi New-York în altă povestire). Da, în zborul spre casă mi-am dat seama că de fapt USA e un continent şi trebuie tratat ca atare. Eu toată copilăria am petrecut-o între graniţe, şi asta mi s-a întipărit în minte; America n-are graniţe de la un ocean la altul şi asta am simţit în cele peste 5000 de mile de şofat.