Adagio
Dimineata strecurandu-se printre brazii molateci,
merele, gutuile isi insira ceara de aur
inca din miezul verii peste ape si drumuri.
E timpul ca magii istoviti de cale lunga si lumina
sa adoarma in odaia de dinapoia casei
in ecou de cristal golit de vinurile vechi, anume tainuite lor.
Deschideti poarta cea mare dinspre lume ,
au sosit colindatorii copii
neaua creste si freamata,
Cel Nou Nascut intru Domnul adoarme si el
in cant ,
in leagan de stele.