S-a stârnit un vacarm de sfârşit de lume;
Ca în hala de testare a motoarelor de avion.
Fiecare urla cât îl ţineau ventilatoarele.
Nici unul nu îl asculta pe celălalt.
Unii chair s-au gripat;
Le-a ars uleiul la un moment dat.
Buzele şi limba li se mişcau fioroase
Dar nu se auzea decât un oftat.
Ochii doar, ochii, scoteau scântei, sfredeleau
Şi braţele, ca nişte mori de vânt tăcute,
Se roteau prin aer, nebune;
Se tot roteau.
Unii strigau: „Să mergem înainte!”
Alţii, dimpotrivă: „Să mergem înapoi!”
Cei mai mulţi ar fi fost de părere
Să se mai ia o pauză lungă,
Să se stea în acelaşi loc
Şi să se adopte metoda originală:
Ne facem că zburăm dar punem elicea la coadă
Şi strigăm toţi în gura mare:
„Votăm în bloc! Votăm în bloc!”
O ceaţă deasă a coborât în sală.
Li s-a instalat în creier rapid,
Prin ochi, prin urechi, pe calea cea mai scurtă
Şi li s-a făcut foame tuturor.
Tăcerea palidă le strepezea dinţii.
„Poftiţi domnilor la o ciorbă de burtă,
La cârciuma de lângă Podul Izvor!”
Dan David, Los Angeles, 10-13-2004.
eu am trecut in 2006
dormind, visand adica,
visindu-ma la o petrecere.
am hotarit sa dorm, sa ma adorm, sa nu simt
ca trec… ca ma trec… ca ma ascund
in noua varsta
mai nostalgica mai pe ultimii kilometrii/ sa zicem:
echiavalarea anilor in kilometrii de vis
nepotii trezindu-ma.
bianca marcovici
(c)