ACUM.TV

expozitie Sorin ANCA – Augsburg/Germania 08.10.2005 – http://www.forum.agunda.de/topic.cgi?forum=63&topic=12

O nouă provocare semnată Sorin Anca:
Diaspora care uneşte

„şi toate lucrurile cărora mă dărui
devin bogate şi mă cheltuiesc”
Blaga

Despre bobul de energie activă, despre fericita aglomerare de preocupări ardente şi mistuitoare: poesie, editură, arte plastice, muzică – o permanentă şi cheltuitoare existenţă devotă pentru sentiment şi idee, pentru prietenie şi omenie, care ni se pare a fi Sorin Anca, am mai scris şi o vom face cu convingerea mereu sporită de faptele lui, că tot ce am spus este de fiecare dată prea puţin. Omul acesta mărunt la trup dar mare la trăire şi faptă are, printre atâtea altele, şi darul de a ne surprinde mereu îmbucurător, de fiecare dată cu un nou adaos, cu o nouă năzbâtie culturală, adăugate şiragului de realizări care l-au impus deja în actualitatea românească.
Observându-i evoluţia în câmpul artelor pe care le practică, eşti uimit de bogăţia şi calitatea rezultatelor. Pornind cu poesia pe care însuşi o scrie, dar pentru viaţa socială a căreia, dinamic în altruism şi generozitate, a deschis şi ţine o revistă, GALATEEA – tipărită prin efort propriu, împreună cu neobosita lui soaţă, Doamna Claudia; poesia pe care o tipăreşte în volume tot aşa de frumoase ca şi revista, la Editura „Galateea”. Apoi, el desenează îngeri, de la miniaturi, la mari panouri şi de multe ori îi transpune în limbajul monumentalităţii, producând sculpturi albe, hieratice şi tulburătoare şi expoziţii pe măsură. Să ţinem neapărat cont de contextele în care vieţuieşte inimosul băiat producător de minuni, şi de condiţia artistului implantat pe solul unei alte culturi – orişicâtuşi de puţin dar totuşi – „străine” de sinea lui răsărit-europeană, în speţă românească! Cităm, spre a ne lămuri cititorii, poate tulburaţi de imperativul frazei anterioare, opinia unui alt trăitor contemporan al diasporei, exilului, experienţei străinătăţii, sau cum vreţi să o numim – poetul-editor-filosof Gabriel Stănescu din America: „Aşa cum orice demers intelectual începe cu impunerea unui anumit model mintal sau a unei anumite imagini asupra posibilităţilor în raport cu ceea ce oferă realitatea imediată la un moment dat, şi demersul exilului mizează pe o nouă paradigmă: aceea a «schimbării la faţă», ca să vorbim în termeni cioranieni. Cu ce ar trebui început, în acest caz? Cu o evaluare exactă a posibilităţilor fiecăruia în această lume în care el însuşi este îngăduit mai mult decât dorit, acceptat dar nerecunoscut, în totalitate, aclamat în anumite circumstanţe, dar neiubit. Timpul devine acum fatalmente mai necruţător, mai dur decât al aceluia care trăieşte în limitele unei geografii natale, într-un aşa-zis orizont de aşteptare, ascultător al propriului daimon” (Cum poţi să fii român?, vezi VIAŢA ROMÂNEASCĂ, nr. 6-7/2005, p. 84, sublinierea noastră).
Acelaşi arpegiu emoţional poate fi citit în muzica pe care tânărul Anca, la cei 33 de ani ai săi, o compune cu ajutorul sintetizatorului, pentru prietenii poeţi pe care îi editează în format electronic: ultimul compact-disc – recital din lirica poetului Liviu Mircea, pe fondul compoziţiei muzicale semnate de Sorin Anca, sub egida aceleiaşi edituri „Galateea” – stă mărturie. Grafica de carte şi copertele realizate de el au calităţi apreciabile pe domeniu. Plastica lui Sorin Anca se află aşadar structurată într-un discurs ce poartă pecetea personalităţii sale artistice mature, închegate – deşi autorul ei este încă atât de tânăr. Poate că aşa se explică uluitoarea capacitate de a fi permanent prezent, la cotele profesionalităţii, în cele mai varii domenii de manifestare a spiritului şi artelor, în arealul mare al culturii.
Dar ceea ce îl singularizează în măsură să îi confere forţa unei veritabile personalităţi în materie, pe lângă seriozitatea cu care îşi administrează puzderia de talente ce îi consumă, în fond, existenţa, este capacitatea de implicare, de auto-montare, de „intrat în jug” sau „în joc”, dacă vreţi; însă o face cu toată responsabilitatea, cu trupul şi sufletul pe de-a întregul, cu toată puterea motoarelor minţii sale fără astâmpăr. El trebuie cu necesitate să se exprime pe sine din acelaşi preaplin care îl îndeamnă să fie permanent la dispoziţia altora, cu bogăţia darurilor cu care natura l-a înzestrat. Starea de implicare a artistului are, şi în cazul Sorin Anca, dimensiunea permanenţei, este chiar starea firească a existenţei sale imperios manifeste. Revista „Galateea” şi Editura „Galateea” sunt, aşadar, pârghiile folosite de Sorin Anca pentru plinirea unui scop major: unirea în cuget şi simţiri a trăitorilor de limbă românească, risipiţi astăzi pe faţa întregului Pământ.
După acest preambul necesar, cred că pot spune ceva şi despre ultima năzdrăvănie a iubitorului trăitor întru frumos, Sorin Anca, pentru că nu e puţin lucru să mai „ai timp”, după orele de serviciu şi după cele datorate familiei cu copii, după ce ai plecat din Alba natală şi din Sibiul bibliotecilor, strămutându-te în Germania; nu e uşor, zic, să rupi din tine pentru a face editare de reviste, de cărţi, de CD-uri etc. etc. – pentru fraţii tăi întru poesie, pictură, muzică… Într-un cuvânt, să îţi cheltuieşti viaţa în ideea reîntregirii în spirit a ceea ce soarta a dispersat în fapt. Cum s-ar zice, să te pui cu destinul!
Acestei mirabile uniri întru fiinţă, căreia existenţa lui Sorin Anca îi este arvunită la cel mai exemplar mod – îi dedicăm omagiul nostru. Ar trebui să îi purtăm – cu toţii – întreagă recunoştinţa noastră, pentru că Sorin Anca, deşi lipsit de mijloacele pe care le are la îndemână, bunăoară, un ministru sau alt reprezentant oficial al ambasadelor culturii în lume, face mai multe de cât ne-am putea aştepta de la un civil oarecare – în comparaţie! Nici o inexactitate, să constaţi că instituţia care face toate astea se cheamă, pur şi simplu, Sorin Anca.
Numărul 7 (mai 2005) al „Galateei” continuă seria publicării în paginile „revistei de creaţie” de la Königsbrunn, a poeţilor stabiliţi în afara României geografice şi politice, dar pe care România grafică şi tipografică guvernată de Sorin Anca îi (re)aduce împreună, în limba natală: Alexandru Lungu (Bonn, Germania), Gabriela Melinescu (Stockholm, Suedia), Liviu Georgescu (New york, S.U.A.), Francisca Ricinski-Marienfeld (Sinzig/Rhein, Germania), Traian Dancu (Köln, Germania), Simona Anomis (Münsingen, Germania), Andrei Zanca (Heilbronn, Germania), Carmen Firan (New York, S.U.A.), Angela Pânzaru (Krasnoyarsk, Rusia), Mihaela Albu (New York, S.U.A.), Nicholas Catanoy (Bad Wildungen, Germania), Liviu Mircea (Dublin, Irlanda), Dan Dănilă (Leonberg, Germania), Rodica Drăghincescu (Stuttgart, Germania), Florin Predescu (Florida, S.U.A.), Sorin-Mihai Grad (Chemnitz, Germania), Crisula Ştefănescu (Eichendorf, Germania), Francisc Pal (Brampton, Canada), Linda Maria Baros (Paris, Franţa), Luminiţa Suse (Ontario, Canada), Alexandru Şişmanian (Paris, Franţa), Anca Anghel Novac (Toronto, Canada), Bianca Marcovici (Haifa, Israel) – cu pagini de receptare critică, semnate de Alexandru Lungu, Gabriela Melinescu şi Martin Frei, despre „apariţiile editoriale Galateea”: „Umbletul îndoielilor”, de A. Fischof, şi respectiv „Ziditor de umbre înălţând zădărnicii”, de Al. Lungu – ilustraţia numărului fiind semnată de Şerban Chelariu (New Jersey, S.U.A.).
Constatând la faţa locului absenţa totală a României la Târgul Internaţional de Carte de la Leipzig, din acest an (2005), prietenul nostru îşi exprima, cu amărăciune, dezamăgirea: Prezenţa Galateei la Leipzig a fost să-i zicem „simbolică”, şi poate în speranţa de a-i întâlni pe români, am închiriat standul din această pricină lângă cel al României, şi colac peste pupăză, România n-a fost prezentă, deşi au primit anul acesta, la intervenţia unei doamne de la Leipzig care are doar gânduri bune pentru literatura noastră, şi fără a da vreun semn pur şi simplu nu s-au prezentat şi pricina nu o ştie nimeni.
Dar, ceea ce nu va putea realiza nici un ministru, a reuşit acelaşi năzdrăvan Sorin Anca: el i-a strâns pe românii din ţară – prin glasul câtorva condeieri – aducând, astfel, Ţara însăşi aproape de Diaspora ei. Lucru care ar trebui să le dea de gândit – ca un bun şi cu adevărat original exemplu – celor ce ar putea administra, din interiorul României, reaşezarea în unitate, a zestrei noastre risipite: limba cea una şi maică a tuturor. Dacă pentru cei puternici aceasta are vreo importanţă.
Cum pentru noi are, iar Sorin Anca trudeşte cu spor neostoit la integrarea a ceea ce se află disipat în extindere, încât poate fi ameninţat cu extincţia – afirmăm că acest om, fără a cheltui bugete uriaşe, în festivaluri gigante cu rezultate minimale, acest român trăitor din întâmplare în Occident umileşte prin conştiinţa vocaţiei sale, prin sacrificiu de sine şi prin realizări, toate proiectele ministerelor culturii noastre postrevoluţionare.
A avut ideea să îi publice el, într-un supliment al „Galateei”, pe poeţii din România.
A reîntregit familia mare acolo, în străinătate, „acasă” la el! Nr.1 „Poeţi din România” – „supliment al revistei Galateea” îi reuneşte pe: Şerban Foarţă, Angela Furtună, Mihai Posada, Liviu Ioan Stoiciu, George Vulturescu, Tudor Negoiescu, Gheorghe Grigurcu, Niculina Oprea, Aurel Pante, Robert Şerban, Gabriela Creţan, Francisko Koksis, Eugen Bunar, Constanţa Buzea, Dan Mircea Cipariu, Petrişor Militaru, Cassian Maria Spiridon, Simona-Grazia Dima, Adriana Teodorescu, Mircea Stâncel, Alexandra-Maria Pâzgu, Petru Scutelnicu, Iulia Bălcănaş, Liviu Antonesei, Radu Sergiu Ruba, Gellu Dorian, Cosmin Ciotloş, Valentin Busuioc, Nichita Danilov, Letiţia Ilea – cu ilustraţiile „gazdei”, graficianul şi tehnoredactorul editor Sorin Anca. Este şi acesta un cadou frumos, receptat cu bucurie şi firească uimire de noi, exilaţii de dincoace, din lumea culturii şpăguite şi supuse tuturor învârtelilor posibile.
Şi din această perspectivă, sperăm să putem aprecia cu toţii, cât de curând, un recital „de autor”, un spectacol total – sunet, lumină, poesie – semnat şi interpretat pe o scenă mai puţin convenţională din ţară, de fenomenul benefic, numit şi renumit Sorin Anca. Adică, mai devreme chiar de anul promis, al Capitalei Culturale Europene – Sibiu 2007!

Sibiu-pe-Cibin,
31 Gustar 2005,
Mihai POSADA

Acest articol a fost publicat luni, 19 decembrie 2005 la rubrica Relativităţi Culturale.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.