Motto: „Naţionalismul este patriotismul prostului.” (Ady Endre)
În anii ’80 circula în România un zvon conform căruia Lucreţiu Pătrăşcanu ar fi fost condamnat la moarte pentru că ar fi afirmat că înainte de a fi comunist este român. Nu ştiu dacă zvonul are o bază reală sau dacă a fost doar scornit de Securitate ca argument pentru proganda naţionalistă a regimului Ceauşescu.
Întrucât primul secretar al Partidului Comunist Bulgar a fost condamnat la moarte şi executat în aceeaşi perioadă cu Pătrăşcanu pentru acuzaţia de titoism cred că este posibil ca Pătrăşcanu să se fi opus colectivizării, dar probabil adevărul nu va fi aflat niciodată.
Am amintit acest zvon pentru că atât mesajul său cât şi afirmaţia lui Ady Endre citată anterior m-au inspirit în scrierea următoarei meditaţii:
MEDITAŢIA DE CRĂCIUN
Dintre două rele trebuie ales răul cel mai mic. Dacă aş avea de ales între situaţia ca strănepotul meu să ştie perfect româneşte, să fie mândru că este român şi să se considere creştin dar să trăiască fără mustrări de conştiinţă într-un parteneriat homosexual şi situaţia ca el să nu ştie o iotă româneşte, să dispreţuiască România şi să se lepede de creştinism, declarându-se ateu sau convertindu-se la islam, iudaism sau budism, fiind însă căsătorit cu o femeie şi respingând libertinajul sexual, aş alege fără să clipesc a doua variantă.
Înainte de a fi român şi de a mă pretinde creştin sunt om şi am datoria morală de a respinge atât pe plan personal cât şi pe plan social devianţa.
Gheorghe Cionoiu
Nu trebuie facute asocieri arbitrare. Homosexualitatea nu se incadreaza in nationalism. Daca cineva vrea sa acrediteze aceasta idee este rau intentionat. Homosexualii sunt internationalisti. Natiunea se degradeaza prin homosexualitate nu se regenereaza.
Stimate domnule Zob,
Observaţiile dumneavoastră sunt observaţiile unui om onest şi raţional. Ce ne facem însă cu autodeclaraţii naţionalişti din Occident care în urma procesului de spălare a creierelor la care au fost supuşi susţin că homosexualitatea trebuie considerată expresie a normalităţii sau a implacabilităţii destinului? Ştiu că în ultimul timp partide de extrema dreaptă din Occident organizează marşuri de protest împotriva baticurilor femeilor musulmane dar nu am ştiinţă de vreo acţiune de protest îndreptată împotriva manifestaţiilor publice în care se face apologia libertinajului sexual.
În Germania homosexuali mai decenţi sunt acceptaţi ca membri în partide care se declară naţionaliste iar în Olanda un homosexual declarat a putut ajunge în fruntea unui asemenea partid.
Starea de neputinta de a influenta bunul mers al lucrurilor, dezamagirea in fata tabloului lumii moderne dar mai ales grija pentru cum va arata generatia de maine, ne face sa amestecam putin lucrurile.
Homosezualitatea nu este o vina, nu este nici un proces regenator al societatii, dar nu duce nici la degradarea ei.
Homosexualitatea este un factor obiectiv,o predispozitie genetica si individuala,care nu determina nici caracaterul,nici nationalismul,nici patriotismul,nici credinta persoanei respective .Dupa cum, un burlac convins si un om casatorit au absolut aceleasi drepturi la sansa egala in viata .
Ceea ce ma deranjeaza- si probabil si pe autorul articolului este manifestarea publica exagerata, vulgara, generatoare mai mult de antipatie decat de simpatie.
E doar parerea mea.