Te fâțâi prin fața autoclavei 10.
Talie subțire, șolduri fine.
Parc-ai fi un manometru Honneywell de ultimă generație.
În interior dracii fierb ca în iad;
La temperatură și presiune.
Cred că le place.
Îi aud gâlgâind, gângurind, grasseind.
Cismele de cauciuc nu sunt pentru tine; nu îți stau bine.
Măcar să aibe toc; oricât de mic!
Nici casca albastră din plastic, la fața ta măslinie.
M-am decis aseară să nu te mai ocolesc.
Îmi fac curaj să te privesc în ochi, să-ți dau raportul.
Mă tem să nu mă bâlbâi ca de atâtea ori, altădată.
Ochii tăi blânzi mă sperie mai mult decât infernul din autoclavă.
Nu știu de ce.
„Ai grijă dragă, să nu scapi din mână Ph-ul!
Ratăm șarja și dăm de dracu’.”
Înghit în gol.
Peste ochi mi se așează o ceață grea.
„Da!”