1. Jurnalism cultural si/sau critica literara?
2. Scandalul caricaturilor
3. Filme
JURNALISM CULTURAL SI/SAU CRITICA LITERARA
Paul Cernat: “Jurnalismul tinde sa aiba un ascendent nu doar de audienta, ci si de capital simbolic asupra criticii specializate. De partea cealalta, critica ‘specializata’ vadeste un tot mai accentuat complex de inferioritate (generat de lipsa audientei) fata de jurnalism, ceea ce o face adesea vulnerabila fata de impostura industrioasa. In asemenea conditii, au cistig de cauza cei care stiu sa se faca utili, indiferent cum. Problema cea mare e confuzia planurilor. Ma tem de tabloidizarea universitarilor, ma tem ca noile generatii nu vor mai sti sa faca diferenta intre competenta valorizanta si impostura, ma tem ca ratingul sau arta relatiilor sociale utile vor ajunge sa fie suficiente pentru cautionarea drept specialisti autentici a specialistilor in aburire.” (Observator cultural, Nr. 50 (307), 9-15 februarie 2006)
Liviu Antonesei: “Daca lasam la o parte genurile comune cu cele din revistele culturale – deci cronicile si recenziile –, este limpede ca, dat fiind si spatiul disponibil mai restrins, in jurnalismul cultural avem semnele clare ale altei retorici, apropiata de cea a publicitatii, cum am mai spus. Deci, formulari mai scurte, mai directe, mai percutante, mai spectaculoase, incepind chiar din titlu. Mai degraba informeaza succint si farmeca decit argumenteaza. E si normal sa fie asa. De altfel, indiferent de domeniul abordat, genurile jurnalistice se disting de cele ‘literare’. Nu e nimic condamnabil in asta. Important este sa avem mereu in minte aceste distinctii!” (Observator cultural, Nr. 51 (308), 16-22 februarie 2006)
Ion Simut: “Intr-o foarte mare masura, jurnalismul cultural ar trebui sa vorbeasca despre altceva decit critica literara, cronica de teatru, cronica plastica sau cronica muzicala – in acceptia lor traditionala. Obiectul jurnalismului cultural, asa cum il vad eu, ar fi tot ce se petrece in jurul cartii, in jurul unei expozitii, in jurul unui spectacol, in imediata apropiere a scriitorului, a artistului plastic, a actorilor si a regizorilor etc., adica sa fie interesat de fenomenele marginale ale culturii (Viata literara si artistica – iata titlul banal al unei publicatii posibile). De aceea nu cred ca un bun jurnalism cultural se poate face fara sociologie si fara un bun spirit publicistic.” (Observator cultural, Nr. 52 (309), 23 februarie – 1 martie 2006)
SCANDALUL CARICATURILOR
Teodor Baconsky: “Scandalul deja planetar al caricaturilor lui Mahomed (publicate initial in Danemarca) produce o noua dovada a faptului ca razboiul dintre islam si lumea euro-americana e in plina desfasurare. Multi nu i-au crezut pe oficialii administratiei Bush cind, in prezenta ororii de la 1 septembrie 2001, au prevestit o asemenea evolutie. Dar incendierea Frantei de catre ‘tineri’ maghrebini, bombele ucigase de la Madrid si Londra sau multimile isterice pornite sa arda drapele (cind nu prefera sa atunce cu laturi in ambasadele occidentale) acuza simptomele unui conflict durabil. […] Situatia dialogului dintre lumea crestina si mahomedanism (fie el arab, subsaharian, medio-oriental sau asiatic) promite sa se deterioreze atit de grabnic incit vom asista, cit de curind, la o ebulitie geopolitica dramatic incontrolabila.” (Dilema veche, Nr. 107, 10-16 februarie 2006)
Traian Ungureanu: “Eurabia – un concept pina nu de mult folosit doar de cei mai pesimisti critici ai expansionismului islamic – nu mai e o ipoteza, ci o traiectorie in stadiu de santier. Episodul danez e testul de rezistenta. Daca frica si rusinea vor aduce cenzura acolo unde stapineste, inca, libertatea va trebui sa acceptam noul botez. Comisia Europeana a soptit deja ca ar fi interesata si a lansat tema unui posibil Cod de Conduita a Presei Europene. Admirabil! Cu o corectie. Numele trebuie sa tina seama de viitor: Cod de Conduita al Presei Eurabice.” (22, Nr. 832, 14-20 februarie 2006)
Alina Mungiu-Pippidi: “Nici tehnologia, nici dezvoltarea, nici arta si nici macar democratia nu fac Occidentul ceea ce este. China are o arta la fel de impresionanta si mult mai veche, Japonia sau Taiwanul sint redutabile tehnologic si cit se poate de dezvoltate. Lumea numara astazi peste o suta de democratii care subscriu teoretic la libertatea de expresie, ca si la alte libertati la fel de teoretice inscrise in Carta Drepturilor Omului. Ce face Occidentul unic este istoria sa speciala in ceea ce priveste libertatea de gindire, cu toate continuitatile sau discontinuitatile, din Grecia si Roma antica pina la noi. Motivul pentru care lumea occidentala s-a dezvoltat ajungind la dominatie planetara, iar Islamul a stagnat a fost emanciparea completa a gindirii occidentale de sub tutela religioasa, eliberarea sa de orice dogma.” (22, Nr. 832, 14-20 februarie 2006)
FILME
München – “Un thriller politic excelent, care nu isi plictiseste nici o clipa spectatorii, de la debutul in forta si pina la finalul deschis, care indeamna la meditatie. Cit despre inexactitatile / falsificarile descoperite de unii comentatori (vezi si articolul lui Alexandru Hincu din numarul trecut al revistei [Observator cultural, Nr. 49 (306), 2-8 februarie 2006]), eu cred ca ar trebui sa vedem in creatia lui Spielberg nu un film (cvasi)documentar, ci unul de fictiune, chiar daca ‘inspirat din fapte reale’ (atentie, nici macar ‘bazat pe evenimente reale’!). […] München mi se pare mai degraba un frumos eseu despre violenta (cu concluzii uneori prea mult scoase in fata, ce-i drept), decit o reconstituire cu pretentii de autenticitate. Astfel, atentatul de la München si riposta israeliana reprezinta pentru Spielberg doar pretextul anecdotic necesar pentru a-si expune ideile pacifiste (de exemplu, ‘Cine seamana vint culege furtuna’). Ca exista diferite tipuri de violenta, unele mai indreptatite decit altele, aceasta este problema istoricului sau a politologului, nicidecum a artistului.” (Mihai Fulger, Observator cultural, Nr. 50 (307), 9-15 februarie 2006)
Flori frinte – “Un film subtil, rafinat, discret si care suporta lecturi multiple. El ne dezvaluie un alt Jim Jarmusch decit cel de pina acum, mai accesibil, mai glumet si totusi profund. […] Lui Jarmusch ii plac actorii cu fetele impietrite, urmasi ai lui Buster Keaton (sa nu uitam ca preferatul sau ramine Johnny Deep). Bill Murray ii serveste perfect intentiile facind un personaj destul de asemanator cu cel din Pierduti printre cuvinte. Si aici pare ca nu intelege ceva, ca viata cu care s-a cam jucat il ia pe nepregatite, ca ii e greu sa reactioneze si ca risca sa ramina ca un bolovan neclintit pe linga care trece suvoiul pina ce apa va fi secat.” (Cristina Corciovescu, Cultura, Nr. 10 (62), 23 februarie 2006)
Povestea lui Johnny Cash – “O biografie conventionala despre un artist neconventional. Dar, asa cum ‘neconventional’ e un mod simplist de a-l descrie pe Johnny Cash, un interpret al nuantelor infinite, atit de complex incit nici un film nu e suficient de mare ca sa-l incapa, la fel si pelicula lui Mangold sfideaza etichetarile superficiale. Da, nu schimba mare lucru in formula, dar asta e, pina la urma un lucru bun. E un film onest care insa respira pasiune prin fiecare por. Mangold si-a propus, cu umilinta, sa spuna o poveste curata despre ceea ce l-a tinut pe Cash in viata, in ciuda demonilor care-l torturau, despre ancora viatii sale: dragostea sa consumanta, obsedanta si persistenta pentru June Carter.” (Anca Gradinariu, Ziarul de duminca, Nr. 5 (287), 10 februarie 2006)
Reviste electronice
revist@ – grupaj din principalele reviste culturale (22, Cultura, Dilema veche, Romania literara, Observator cultural, Adevarul literar si artistic, Ziarul de duminica, Suplimentul de cultura) (100-150 K). Se afiseaza saptaminal (de obicei lunea) pe portalul cultural LiterNet. “Revista lui Alin este un soi de memorie condensata a efemerului jurnalistic – paginile aurii ale gesturilor noastre recente: esti in ea, deci existi!” (Alex. Leo Serban). Se distribuie la 1.250 de abonati in weekend.
cinem@ – grupaj cu informatii si comentarii despre cele mai bune filme de pe posturile TV (100-150 K). Contribuie la educatia cinematografica, dezvoltarea spiritului critic si vizualfabetizare. “In societatea de astazi care cunoaste o expansiune uriasa a vizualului in cele mai diverse si neasteptate forme, a invata sa privesti devine o necesitate practica.” (Mircea Vasilescu) Se distribuie la 1.050 de abonati in weekend.
no comment – un anunt ciudat, o informatie care te buimaceste, o scena care te lasa gura-casca. (50-100 K) “Fiecare manipulat trebuie sa aiba cel putin un minut pe zi de ‘No comment’, intr-o tara ca a noastra unde in fiecare tramvai de mult scrie clar: ‘manipulantul nu sta de vorba cu pasagerii’.” (Radu Cosasu) Se distribuie la 1.350 de abonati in weekend.
Pentru abonament gratuit mentionati optiunile intr-un mesaj la alin@cristea.com