ACUM.TV

“Oscilam intre festivismul tern dar martial si isteria dezlantuita, colorata gros cu vulgaritate” (Liviu Antonesei – “Ziua nationala si spiritul sarbatorii la romani”).

Constatarile facute de domnul Liviu Antonesei mi-au produs o intristare reala la intoarcerea in tara dupa ce ziua nationala abia trecuse. Intristarea era motivata si de veridicitatea afirmatiilor.
Lipsisem doua saptamani si imi traisem intens emotia de roman cu prilejul zilei nationale in Franta, cu gandul la toate problemele noastre, cu dor real.

Marturisesc, ma numar printre putinii romani care poarta insemnele nationale cu discretie, cu credinta ca oriunde as fi, ele ma protejeaza…
H.R. Patapievici, in capitolul “Despre faptul de a fi roman” din romanul “Discernamantul modernizarii” comenteaza contextul si semnifcatiile acestui sentiment, folosind ca repere principale “sensurile la Montesquieu” si “sensurile la Cioran”. Identitatea romaneasca ar putea fi salvata de periferic, precaritate si penibilul trait de atatia dintre noi aici dar mai ales in lume prin transformarea profunda a identitatii romanesti. Acest lucru poate fi implinit prin participarea noastra, lideri de opinie sau cetateni obisnuiti.

Acesti oameni exista: “Am descoperit o Romanie decenta, vie, generoasa, culta, plina de farmec pe care, in izolarea mea, il atribuiam mai degraba Occidentului, decat tarii mele.” (H.R. Patapievici)
Scriitorii, poetii, jurnalistii, cei care in primul rand “trebuie sa se reprezinte pe sine” (Ileana Malancioiu) reusesc de atatea ori sa ne poarte sperantele dar sa ne si confere certitudini…

Acest lucru mi s-a intamplat si vreau sa le multumesc pentru ca mi-au permis sa traiesc mandria de a fi roman acolo, departe, chiar de ziua tarii.
Pe 1 decembrie 2005, dupa emotia zborului Henri Coanda-Charles de Gaulles, atmosfera Parisului m-a invaluit ca o esarfa calda si emotionanta, chiar daca am observat mai multe grupuri de politisti in orasul in care nimeni nu se simte strain.
Trebuia sa parcurgem cu un TGV drumul Paris-Bordeaux pentru a participa la intrunirea anuala a Grupului francofon hepatogastroenterologie si nutritie pediatrica (GFHGNP). Distanta se parcurge in patru ore.
A fost un minunat prilej sa ma rasfat alegandu-mi reviste pentru drum. Ca de obicei, in abundenta de publicatii caut cu febrilitate revista “LIRE”, pe care o prefer.

Este frig, dar parcurgem rapid distanta intre aeroport si gara. Traiesc sentimentul minunat de a ma putea instala intr-un tren curat si extrem de confortabil iar in minutele urmatoarele remarc pretiozitatea aniversara a inscriptiei auriu pe negru (Numero Anniversaire 30 ans deja) de pe coperta. Privirea imi ramnae magnetizata pe coltul din dreapta jos, unde citesc doua cuvinte care imi inunda fiinta: ‘SPECIAL ROUMANIE”.

“Lire” propune in acest numar aniversar prezentarea catorva clasici si scriitori de marca din tanara generatie, ca un omagiu pentru Romania, aceasta tara cu traditie francofona. Motivatia acestei actiuni este intentia de a face cunoscuta Romania nu prin descrierile vest-europene obisnuite (mitul vampiric, tara corupta, exportatoare de delicventa), ci prin aprecierea evolutiei fenomenului literar, prin evocarea a “excelente carti”, dovezi ale fructificarii libertatii romanilor dupa caderea regimului dictatorial.

Selectia autorilor si comentariile au vizat in special:
-prezentarea capacitatii literaturii romane de a surprinde generalul uman intr-o tara aflata intr-o dureroasa tranzitie socio-economica;
-fenomenul complex social redat de literatura;
-impactul literaturii asupra vietii oamenilor, parteneriatul realizat de creatori/cititori in ideea de progres;
-disecarea fenomenului de cunoastere si receptare a litareaturii in diverse categorii sociale, grupe de varsta, aspecte demografice particulare.
-rafinamentul artistic, preocuparile editoriale si calitatile publicatiilor.

Romancierii, eseistii, dramaturgii si poetii prezentati in cele 16 pagini sunt si cei invitati recent de “Belles Etrangeres” in Franta, in scopul popularizarii unor literaturi straine. “Lire” realizeaza un parteneriat pentru prima oara in acest an si isi propune sa patrunda in meandrele sufletului romanesc, rasfoind romane, intervievand scriitori, apreciind edituri, vizitand librarii, cunoscand distribuitorii de carte, cititorii, omagiind, astfel, atat pe creatorii de litaratura, cat si pe beneficiarii ei.

Atmosfera intregii publicatii este de sinteza a evenimentelor-reper, in devenirea socio-literara, trecutul vorbind prezentului dupa criterii estetice, impactul omenesc, individual si colectiv a unor fenomene. Evocarea acestora se face in ordine cronologica, realizand crescendo un edificiu de valori afective. Intre anii 1975-2005 sunt prezentate in sinteza “treieci de carti si treizeci de evenimente” care au jalonat istoria literara, influentand-o dupa opinia redactorilor catre orizonturi noi pana in anul 2035.

Louis Servan-Schreiber si legendarul Bernard Pivot si-au trait idealurile, putand afirma astazi mentinerea lor: incredere si dorinta, suport al gandirii si creatiei.
Bernard Pivot ne-a facilitat prin conversatii savuroase cu invitati scriitori, in emisiunea “Apostrophes” cunoasterea lor in cea mai originala formula de promovare a literaturii, timp de 15 ani, sub un generic emblematic, concertul numarul 1 pentru pian Rachmaninov. Am fost si noi, romanii privilegiati sa-l urmarim.
Printre evenimentele considerate “de reorientare a lumii” sunt comentate, printre altele: noua filozofie a lui Bernard-Henri Levy (BHL), creatorii “mitului national Asterix, Albert Uderzo, bulversarea preceptelor vechi prin acceptarea scriitoarei Marguerite Yourcenar in Academia franceza, intoarcerea la morala si reinstaurarea eticii cu responsabilizarea (Vladimir Jankelevitch, Emmanel Levinas, Paul Ricoeur), inaugurarea salonului de carte in Paris, acordarea premiului Nobel lui Claude Simon pentru redefinirea stilului noului roman, straini care au scris in limba franceza.

STRAINII CARE AU SCRIS IN FRANCEZA SUNT CONSIDERATI O SURSA DE IMBOGATIRE A LIMBII. Sunt evocati ROMANII, irlandezii, slovenii, cehii, chinezii.
Primul citat este Emil Cioran, filozof “nihilist, ironic si apocaliptic”, care reprezinta revelatia fenomenului de utilizare a limbii franceze alaturi de Samuel Beckett, Milan Kundera, Jorge Semprun, Andrei Makine, si altii. Scrierea si gandirea intr-o limba straina, considerata o emancipare reala dupa afirmatiile lui Cioran, a reprezentat o optiune si pentru Eugene Ionesco.
Doisprezece scriitori romani au fost invitati prin Centrul national al cartii intre 14-26 noiembrie 2005, in peste treizeci de orase franceze la intalniri literare.
Reportajul efetuat anterior in Bucuresti a permis afirmarea unor franturi din realitatile cunoscute si evidentierea unor oameni, edituri, fenomene. Sunt semnalate mentinerea mentalitatii comuniste la nivelul unor resorturi, inlocuirea cenzurii comuniste cu cea economica, incercarea de instaurare a unui stil propriu noii generatii de scriitori, seductia pentru traduceri. Magulitoare si meritata este compararea intre activitatea lui Nicolae Manolescu, director la “Romania Literara” si cea a lui Bernard Pivot. Sunt evocate principalele centre culturale ale tarii (Bucuresti, Iasi, Cluj), ca si editurile cele mai prestigioase (Humanitas, Polirom, Teora, etc.). Interesanta este constatarea ca in romania cititorii prefera cartile practice (45%), cele de fictiune (42%), iar 38% se orienteaza spre publicatiile stiintifice. Literatura pentru copii este achizitionata intr-un procentaj de numai 23%.

Nu se subliniaza in material, dar se poate face comparatia trista intre librariile pline de tineri din Franta, unde elevi de toate varstele raman fascinati mult timp citind, asezati pe podea, asa cum fac si in metrou, tren, oriunde au o clipa libera si raritatea acestui fenomen in Romania in ultimii ani. Lectura ar putea salva tanara generatie de criza de preocupari in care se afla.
Scriitorii si poetii care au fost considerati reprezentativi si sunt mentionati in revista “Lire” nu sunt singurii care meritau asta. Important este ca, astfel, ei sunt inca o data cunoscuti, iar prin ei noi toti castigam mult in “faptul de a fi roman”, reusind sa simtim mandria de a fi roman. Iata care sunt acestia si caracterizarea lor sintetica (realizata de revista “Lire”).

Gabriele Adamesteanu – romanciera care citeste in inimi
Gheorghe Craciun – exceptional cunoscator al sufletului femeii si maestru al sintaxelor
Ana Blandiana – Antigona poeziei
Marta Petreu
Letitia Ilea
Ion Muresan
Simona Popescu – acestia utilizeaza poezia ca arma impotriva deficientelor sociale si se comporta ca veritabili “anticorpi sociali”
Vlad Zografi – exponent al teatrului nou inspirat din simbolurile ionesciene.
Stefan Agopian – polemist original si scriitor prolif
Mirea Cartarescu – geniu lingvistic si imaginativ, reprezentant al generatiei ‘80
Cecilia Stefanescu – initiatica, pasionata si talentata
Norman Manea – erudit profesor de literatura europeana, candidat ideal pentu premiul Nobel
Dan Lungu – neorealist valoros, caruia ii datoram explicatia corecta a pronuntiei pentru “Iasi” in franceza; a infiintat la Iasi “Club 8”, impreuna cu alti scriitori.
Mihail Sebastian – realizeaza un rechizitoriu al imbecilitatii indoctrinate
Panait Istrate – spirit balcanic, inzestrat cu umanism si original talent literar
Gherasim Luca – “o imensa limba de foc in literatura”
Mircea Eliade – exploratorul sacrului
Eugen Ionesco – dramaturgul inovator si perpetuu nelinistit in situatii insolite
Emil Cioran – ganditorul infinit al conditiei umane
Romania este spirit! Ignorand atatea motive de ingrijorare am simtit mandria de a fi roman prin maestrii scrisului din aceasta tara.

Ar mai fi multe de spus dar imi vine in minte indemnul editurii Humanitas utilizat pe un afis inspirat “Liniste, se aud cartile!”.

Acest articol a fost publicat luni, 12 decembrie 2005 la rubrica Romania.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.