Aievea te ştiu
O piatră rece şi nimic mai mult,
O ultimă furtună de semne
A fost sfârşitul
Culoarea ta ruptă ca un plâns revărsat de ape
Şoapte inutile se răsfiră printre cioburi de nisip galben,
Zborul ţi-a fost biciuit de vânturile dinspre nord.
Numai tu ai simţit atingerea nefirească a luminii.
