‘Love Israeel, is real’
Observam, ca si la Paul Goma de altfel, un antisemitism si la Nicolae Monolescu. Antisemitismul este sau a fost prezent in constiinta multor popoare, pentru ca evreii peste tot au facut mai multe lucruri bune decit rele, iar popoarele neputincioase sau fals complexate care i-au
gazduit, in loc sa cultive ceea ce este bun, au preferat sa-i alunge.
Disputa celor doi, chiar daca afirmatia mea ar putea fi adevarata, cum ca ar fi antisemiti, trebuia sa se desfasoare in scris, academic, in dialog cu elitele intelectuale evreiesti si nimeni n-ar mai fi lansat acuze.
Ceea ce m-a aruncat, ca sa zic asa, in conflictul asta dintre Paul Goma si Nicolae Manolescu, de partea primului, este simplu, principial: nu inteleg cum Paul Goma la 15 ani de la Revolutie este lipsit de cetatenia romana si, profesional daca vreti, in continuare nerecunoscut chiar de breasla pentru care el a luptat. La adapostul breslei lui, adica a scriitorilor, stim ca se ascund unii care n-au facut nimic impotriva unui regim totalitar, ba au colaborat cu el, iar profesional nu s-au remarcat in mod deosebit.
In context, am avut privilegiul sa consult documente inedite din arhiva Ministerului Apararii din perioada ultimului razboi mondial, in care sunt descrise deportarile facute de maresalul Ion Antonescu, dar si instructiunile lui date soldatilor de pedepsire a unor evrei denumiti
bolsevici, care ar fi facut rau cetatenilor sau soldatilor romani pe frontul de est. Studiind aceste documente si prin luarile mele de pozitie in conflictul ‘Goma- Manolescu’, cred ca problemele disputei pot fi lamurite pentru totdeauna, recomandind celor care mai traiesc poate din ura fata de evrei, sa retina faptul ca acestia au platit incomensurabil mai mult pentru toate relele pe care presupunem ca le-ar fi facut in toata existenta lor.
In aceeasi ordine de idei, ma gindeam vazind si comunicind cu o parte dintre colegii scriitori care-i tin partea lui Goma, absolut din respectul unor principii la care faceam si eu referire, ca toti, dar absolut toti, demonstraza un respect nedisimulat fata de evrei. Scrisul
aspru al lui Goma fata de acei evrei considerati a fi facut rau romanilor, il aseaza toti in spatiul unei polemici scriitoricesti si nu il scot in afara lui cum a incercat Nicolae Manolescu sa o faca. NM l-a demis pe poetul Liviu Stoiciu la modul absurd de la Viata Romaneasca pentru ca a publicat textul lui Goma, text considerat ca fiind
antisemit. Daca ar fi avut mai multa minte si nu ar fi reactionat ‘tovaraseste’, disputa ar fi ramas in cadru restrins si s-ar fi putut opera doar la limitarea posibilelor vehemente ale verbului. Mai mult, disputa civilizata s-ar fi putut extinde si cu breasla scriitoriceasca sau de istorici atit din Romania cit si din Israel.
Oricum, mi-ar face placere sa cred ca ceea ce se vrea in fond este imblinzirea memoriei colective a natiei mele si nu excitarea ei spre violenta sau ura de rasa. Eu mi-as dori ca romanii sa iubeasca evreii, cel putin atit cit o fac cei care au fost dezradacinati de pamintul natal numit Romania si paradoxal siliti sa traiasca in tara unde isi au
originile, Israel. In vremea studentiei, o parte a ei, am cunoscut evrei plecati din Romania care vizitau Bucurestiul si nu erau cu nimic mai deosebiti de romanii plecati in lume, care isi pling locurile natale pina la sfirsitul vietii.
E o lume in schimbare. Trebuie sa invatam sa ne toleram, sa ne respectam si sa iubim mai mult.
De pe Dealu’ Clujului, o colinda draga in preajma sarbatorilor pentru toti evreii alungati pe nedrept din Romania; nu si din sufletul meu.
Love Romania, IS REAL.
Antoniu Poienaru
Adio d-le N. Manolescu
O vorba romaneasca spune ca inainte de a fi dat afara de la un loc de munca, sa te astepti la o promovare. D-l N.Manolescu se pare ca a inteles tilcul vorbei, de aceea spune ca e ‘organ ales’ si ca nu va renunta la functia de presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania, daca va fi numit ambasador al Romaniei pe linga UNESCO la
Paris.
Celebrul ramas bun, ‘Adio d-le Paul Goma’, si mai nou acuzele de antisemitism adresate lui Paul Goma, l-ar putea aduce pe Nicolae Manolescu din postura de acuzator in acuzat daca e sa-i recitim articolul de mai jos intitulat ‘Ion Antonescu si comentatorii sai’.
Replica facuta pe un forum de discutii pe marginea acestui articol, de catre un cititor evreu pe nume Rad Edelstein, ne scuteste de orice comentariu:
‘nu vad nici o diferenta intre punctul sau de vedere(al lui NM) si al celor care incearca sa-l reabiliteze pe Hitler’.
ROMANIA LITERARA NR. 51/52 DIN 27 DECEMBRIE 1995
EDITORIAL de Nicolae Manolescu Ion Antonescu si comentatorii sai
Recenzia d-lui Mihai Stoian din numarul 46 al revistei noastre la cartea d-nilor Florin Constantiniu si Ilie Schipor intitulata Trecerea Nistrului – 1941. O decizie controversata (Editura Albatros) a stirnit nemultumirea unor cititori ai Romaniei literare, care ne-au trimis protestul lor. E vorba de d-na Lya Benjamin, cercetator in
istorie, si de dl. Radu Ioanid, director al Registrului National al Supravietuitorilor Holocaustului din Washington. Spatiul nu ne permite sa publicam cele doua interventii. Am fi facut totusi efortul necesar, daca interventiile n-ar fi pacatuit printr-un caracter foarte
tendentios, depasind cu mult limitele de interes ale recenziei d-lui Stoian si chiar pe ale respectului cuvenit Romaniei literare, care nu poate stirni in niciun cititor (cu exceptia, vai, a d-nei Benjamin) confuzia cu Romania Mare. Indefinitiv, cele doua replici nici nu pretind a contribui la rezolvarea controversei, la care se refera
cartea recenzata, stirnita de decizia lui Antonescu din 1941, de a continua sa angajeze armata romana intr-un razboi care trecea frontiera dintre teritoriile romanesti pierdute cu un an mai devreme si se aventura in teritorii straine. Problema lor este daca antisemitul maresal merita a fi reabilitat. Problema pe care, cel putin din acest
unghi, dl. Stoian nu si-o pune. Las la o parte faptul ca publicam de regula numai replici la obiect, spre a mentiona un fapt care mi se pare grav in masura in care impiedica stiinta, in cazul de fata, istoria, sa-si faca obiectiv si onest datoria. Acest fapt consta intr-o
deplasare a accentului de pe ansamblul unui fenomen pe una singura dintre laturile lui si care devine o preocupare exclusiva, acaparanta.
Aceasta deplasare se produce frecvent cind este in discutie rolul istoric al lui Antonescu.
Despre oricare dintre aspectele personalitatii sale este vorba, deplasarea cu pricina ne reaminteste ca maresalul i-a persecutat pe evrei. Nu ma numar printre simpatizantii lui Antonescu. Dar doresc sa fie tratat ca toate personajele istorice, fara menajamente, ca si fara
exagerari, punindu-i-se in lumina atit meritele, cit si defectele, in raport, desigur, cu contextul istoric. Comunismul s-a facut vinovat tocmai de incalcarea acestei reguli a stiintei istorice. Din intreaga actiune antonesciana, el a retinut, conform cu tendinta lui de a reduce universul istoric si moral de la mijlocul acestui secol la infruntarea dintre comunism si fascism (sau nazism), numai antisemitismul.
Recenzia d-lui Stoian incearca sa evite o polarizare atit de simplista, aratind ca mobilul principal al gesturilor politice si militare ale maresalului a fost antibolsevismul sau, antisemitismul sau fiind departe de acela al multora dintre contemporanii sai. Nu sta in intentia mea sa intru in detaliile acestei dezbateri. Nici sa neg documentele acablante pe care d-na Benjamin si dl. Ioanid le evoca. Dar nu cred ca e bine sa incurajam la infinit tendentiozitatea acelor luari de pozitie care, indiferent de subiectul aflat pe tapet, aplica maresalului o unica eticheta, ignorind absolut toate celelalte laturi ale actiunii si personalitatii sale. Toata istoria se rezuma astfel la
o chestiune de cifre: daca au fost „aproape 200.000” de deportati, din care 100.000 au pierit, cum scrie d-na Benjamin, sau 250.000 de morti, cum scrie dl. Ioanid. Puteau sa fie de zece ori mai putini, si crima ar fi fost la fel de oribila, fara a rapi insa maresalului, ca personaj pe
scena istoriei, dreptul la o apreciere completa si corecta a rolului sau. Cit despre erorile semnalate de dl. Ioanid in recenzie, as vrea sa spun ca cel putin in privinta celei dintii, e vorba de o lectura neatenta: citatul este din d-sa, nu din Larry Watts. Sugestia d-lui Stoian referitoare la faptul ca dl. Ioanid ar fi fost activist UTM e, desigur, inadmisibila, chiar daca autorul recenziei admite ca memoria l-ar putea insela si ezita intre a atribui aceasta calitate fiului sau tatalui.
Antoniu Poienaru
Cazul Goma-raspunsul d-lui J. Sheele
Nr. 28779/9 decembrie 2005
Domnului Antoniu Poienaru
Str. Fântânele 59, Bloc B8, ap.61
Cluj-Napoca
Stimate domnule Poienaru,
Subiect: Mesajul dumneavoastra email, cu numarul de înregistrare 15506 din 30 noiembrie 2005
Doresc sa confirm primirea mesajului dumneavoastra, sa va multumesc pentru informare si sa va asigur ca Delegatia Comisiei Europene în România ia nota de sesizarile cu caracter individual sau colectiv formulate de cetatenii români pe teritoriul careia
este acreditata.
Cu toate acestea, în calitatea sa de reprezentanta diplomatica a Comisiei Europene, Delegatia Comisiei Europene nu are competenta de a interveni în cazuri ca cel prezentat de dumneavoastra, respectiv repunerea în drepturi a domnului Paul Goma. De asemenea, Delegatia nu este un arbitru în astfel de situatii si nici nu se poate substitui autoritatilor române.
Mandatul Delegatiei Comisiei Europene în România consta în:
* Monitorizarea evolutiilor generale politice, economice, sociale si legislative, în special a celor cu impact asupra pregatirilor de aderare la Uniunea Europeana – rezultatele acestei monitorizari reprezinta una din contributiile pe baza carora Comisia întocmeste
Rapoarte Anuale de Monitorizare
* Monitorizarea implementarii programelor de pre-aderare – de rezultatele acestei monitorizari se tine cont în luarea deciziilor privind finantarile viitoare ale Uniunii Europene pentru România
Cu stima,
Jonathan Scheele
Subiectul este delicat.
Cred ca e gresit sa folosim generalizarile, sa apelam la etichete globalizatoare. Nu cred in judecatile aplicate popoarelor… Nu cred ca putem spune ca evreii au facut mai mult lucruri bune decat rele… Si alte popoare au fost in principiu rele… Omenirea in ansamblul ei sa zicem ca este prepondenerent buna. Importante sunt deciziile umane. Antisemitismul opereaza cu generalizari spre negativ. E la fel de pagubos sa operam cu generalizari si spre pozitiv.
De altfel Paul Goma vorbeste si de individualitati cu o anumita responsabilitate in tragedia istorica. Antonescu a fost un dictator in tot ceea ce insemna negatv acets termen. Eu cred ca a fost un fel de Ceausescu avant la lettre. Discutia asupra deciziilor militare e complexa. Ca nu a stiut sa fie si ompolitic, este un dat istoric si a fost amendat. Din pacate judecatile la adresa acelui timp sunt inca patimase si usor repliate spre „trib”. Usor se trece de la analiza individuala spre globalizare. Mai ales etnica. Un articol din „22” despre stingerea comunitatii evreiesti dintr-o localitate din Bucovina amintea de un individ scapat ca pirn minune din lagarele antonesciene pt a ajunge ulterior ofiter politic intr-o inchisoare. Celebra replica a lui Maniu de a nu ne transforma din asupriti in asupritori nu a functionat totdeauna si de aceea trebuie cercetat individ cu individ fara cautionari in alb pe criterii de trib. Memoria tragediilor veacului trecut trebuie mereu focalizata. Desi istoria se supune si ea politicului. URSS a scapat de imaginea de tara agresoare si de partener pt Hitler. Cu calm si focalizand pe responsabilitati individuale, dincolo de etnic, se poate gasi in timp o concluzie care sa ajute generatiile viitoare.
Cine cu cine?
Va rafuiti pe altare indecise de chiar voi protagonistii unor polemici far’ de sfarsit. Va sustineti unele puncte de vedere fara insa a va aminti ca mai sunt si cei ce… va vor bunele credinte. V-ati napustit, din pacate, asupra evreilor, un neam de care ati depins sute de ani ca de mama voastra natura si nu mai stiti cum sa va absolutizati opiniile care mai de care non-antisemite,…. sau gresesc? Cat bine sau cat rau au facut si cui ?…. mi se pare aberant a judeca o chestiune, atat de sensibila azi, intre doua replici. Am crescut si am fost educat ani si ani cu aceleasi ingrediente ideologige cu ale evreilor…. si zau nu-mi aduce aminte nici azi ceva ce ar trebui sa urasc la aceasta semintie, ba mai mult cred ca nu se deosebesc prin absolut nimic mai mult decat stantarea lor de catre cei care din ipotenta intelectuala se vor deosebiti in fruntea unei tagme de dobitoci cu multe stele.
Dragii mei, nu va mai lasati purtati de valuri efemere generate de mai ne-o-nazistii contemporani si reveniti la vatra atot-primitoare a ceea ce romanii au fost si vor fi dintotdeauna, ratiunea de a fi oameni intre oameni si, egali in fata lui Dumnezeu.
Cu multa stima , Dumitru OC, USA.